Reckless

Ajutor.

Skylar. Skylar. Skylar!!!! Ce se întâmplă?? De ce nu ma pot gândi la altceva, orice, as prefera sa imi cânte toată ziua in cap cea mai noua piesa Trinitas, orice...dar nu, tot ce puteam eu era Skylar.
Ma gândeam mereu daca sunt eu nebun sau daca asa ar trebui sa fie. Oare toată lumea a trecut prin ce trec eu iar acum mi-a venit rândul? Nu ar ajuta oricum...

Oricum... Parea ca n-o sa se termine curând ei asta pentru ca nici ea nu voia asta, asa parea.
Era ciudat, seara eram atat de hiperactivi si vorbeam cu orele, ore întregi despre noi... Iar ziua când ne priveam in ochi eram atat ce rusinosi... Copii.
Încercam zilnic sa ma duc la ea, sa ii spun ceva, orice, sa o întreb cat i-a venit factura la curent nu știu, parea ca si ea incerca același lucru dar nu prea ne pricepeam.
Pana intr-o zi, când m-am hotărât, o sa ma prefac ca nu exista (genial), asa sigur o sa imi treacă, nu?..
Am fost puternic! Si am rezistat! 3 zile..

Zile în care am încercat sa găsesc o explicație, de ce eram atat de dependent de ea, de ce o iubesc asa mult.. Nu am reușit sa găsesc nimic mai mult decât... Schimbarea.
Da, schimbarea, vedeti voi, atunci când un pui iese din ou, se atașează de primul lucru pe care il vede și ii ofera siguranță, crede ca e mama lui si o urmează peste tot. Deja nu se mai observa nimic din vechiul eu, începusem sa simt, sa gândesc, sa descopăr, eu eram '' puiul'' iesisem din ou si skylar era primul lucru din noua mea viață.

Trecând peste aceasta paranteza, ne întoarcem la liceu. O vedeam pe skylar cum ma privește, era suparata dar in același timp confuza, nu înțelegea de ce "nu exista".
Cum am spus, asta a durat doar 3 zile, nu pentru ca asa am vrut, ci pentru ca am observat ceva, mici gesturi intre skylar si unul dintre colegi, Aaron.
Asa ca in seara aia, i-am scris, după 3 zile. Ma așteptam sa fie nervoasa dar nu, s-a comportat de parca as fi adormit 2 ore si m-as fi întors la conversație ca sa imi cer scuze. Am vorbit puțin dar ceva ma frământa asa ca pur si simplu, am întrebat, "il placi pe Aaron? ''
Ce a urmat, chiar nu stiu cum as putea explicat. Eram acolo, in pat, timpul se oprise, inima glumea cu mine si se mai oprea uneori, pupile dilatate iar mâinile imi intrasera in rezonanță mai rau decat o baba intr-o biserică unde se pune Metalica.
-Daca iti spun... O sa mai vorbești cu mine sau o sa ma uiți iar?..
-Spune... Normal ca o sa vorbesc cu tine, de ce nu as face-o? (știu eu de ce)
-Pai nu il plac... Dar cam suntem împreună..
-O.. K.. E ok, ce e asa rau in asta încât sa nu mai vorbesc cu tine? Totuși de ce esti cu el dacă nu il placi?
-Pentru ca altcineva ma ignora. (ma jur, in momentul ala nu am realizat despre cine vorbește, prost.)
-Am înțeles... Pai, fii cu persoana pe care o placi
-As vrea dar nu pare sa simta la fel
-Nu poti sa știi, spune-i, vorbești acum cu el?
-Da (inca nu imi dadeam seama)
-Pai fa ceva..
-Nu, daca o sa ma placa, o sa faca el ceva

Eram confuz, trist, vesel, prost, nici nu mai stiu... Ce stiam era ca e cu cineva de aproximativ o săptămână, plăcea pe altcineva, si credeam ca niciunul nu sunt eu. Nostim nu?