La Reina soy Yo

Capitolul 4

Mergeam prin frunzele dese de ceva vreme, iar conversatia lui Alexander cu Rebeka incepea sa mi se stearga din minte. Gandul ca Jason e bine ma calma, dar aveam inca un strop de nesiguranta.

"Unde mergem?"
"Nu ma mai intreba. Ai sa vezi cand ajungem. E un loc pe care nu il arat prea des lumii." Mi-a spus razand.
La un momemt dat, m-am impiedicat de o creanga si am cazut. O clipa a fost liniste, apoi m-am intins  in frunzis si am inceput sa rad.
Alexander a venit langa mine si mi-a oferit  mana lui ca sa ma ridic, dar l-am tras si pe el langa mine. A pufnit si el in ras, iar intreaga padure rasuna de glasurile noastre.

Mergeam in urma lui, iar atmosfera era foarte anosta. Nu imi placea cand in jurul meu nu se intampla nimic si era prea multa liniste, asa ca am decis sa destind lucrurile. M-am apropiat cat de mult am putut de el si i-am acoperit ochii cu palmele mele.

El a continuat sa merga mai departe fara a se opri sau a comenta. Ii puteam vedea zambetul larg.
"Cum ai vrea sa te duc in locul meu secret daca nu vad?" Mi-a zis ironic.
"Esti Alexander Dumber. Descurca-te!"
Mi-am luat mainile de pe fata lui si ne-am vazut de drum, discutand despre subiecte alese la intamplare.

"Am ajuns."
"Dar nu e nimic aici!" Am exclamat, vazand in fata mea multe liane atarnate.
"Nu te lasa inselata de aparente!" Mi-a zis. "Esentele tari, stau in sticlute mici."
Ce voia sa insemne asta?
Alexander a dat la o parte lianele si m-a lasat sa trec pe sub acestea.
In fata mea s-a ivit un lac, inconjurat din toate partile de lavanda inmiresmata, iar in apa sa se reflecta imaginea copacilor, inca inverziti. Era incredibil. Mi s-a taiat rasuflarea.

"Mereu ma simt mai bine cand vin aici." Mi-a zis Alexander.
M-am rupt de peisajul magnific si l-am privit. Puteau avea raufacatorii o latura sensibila?
Dar ca si cum mi-ar fi citit gandurile a continuat:
"Toti oamenii au sentimente, numai ca unii refuza sa le arate."
Alexander privea undeva in departare, iar irisul albastru incepea sa se confunde cu albul ochilor, din cauza luminii.
Voia buna de acum cateva minute se risipise, iar locul i l-a luat tacerea si seriozitatea.
Ma uitam la el cu o fata inexpresiva.
"Nu te mai uita asa la mine." A spus, fara macar a ma privi.
"Cum ma uit?" Am ras eu.
"Nu judeca o carte dupa coperta, pentru ca nu-i cunosti povestea."
"Nu te judec cu absolut nimic. Ai motivele tale sa faci acele lucruri."
"Multumesc!"

"Parintii mei au murit anul trecut, intr-un accident de masina." Am zis dupa o lunga pauza.
Si-a intors brusc capul spre mine.
"Imi pare rau!"
"Nu are de ce sa iti para. Nu esti implicat."
"Poate ca nu, dar imi pasa de tine, iar daca tu esti trista si eu voi fi."
Am aprobat din cap, privind in gol.
"Putem merge acasa?" L-am intrebat.
"Sigur!"

Urmam acelasi traseu prin padure, cand ceva mi-a atras atentia: niste floricele colorate.
M-am apropiat de ele si am inceput sa le culeg, apoi m-am asezat pe iarba moale si rece si am inceput sa impletesc o coronita. Alexander a venit si a luat un loc langa mine, privind cu atentie ceea ce fac.
"Este foarte frumoasa."
"Nu-i asa?"
"Cine te-a invatat sa faci asta?"
"Bunica mea. Petreceam foarte mult timp cu ea... Uite, e gata!"
I-am fluturat-o prin fata, apoi i-am asezat-o pe cap. Parea foarte fericit sa fie model pentru creatia mea.
Am mai zabovit prin acel loc, pana am realizat ca incepe sa se insereze. Greierasii incepeau sa cante, iar lumina scadea din ce in ce mai mult; in curund nu aveam sa mai vedem nimic.

Cand am ajuns acasa era deja noapte.
In jur nu era niciun bec aprins, iar eu abia daca vedeam pe unde paseam. Dar Alexander si-a lipit palma de spatele meu si m-a condus prin curte, asigurandu-se ca nu ma lovesc de ceva.
Cand am deschis usa casei s-a lasat o liniste de mormant si am vazut-o pe Rebeka plangand.
Dupa intrarea lui Alexander toti au scos armele, iar eu am ridicat mainile in aer, sperand ca nu se va intampla nimic.
"Ce se petrece aici?" A tipat el.
"Tarfa aia aproape la paralizat pe Josh!" A raspuns un barbat cu o pusca.
Lui Alex i-a picat fata. M-a apucat de brat strans si am icnit cand mi-a atins rana.
"Daca trage vreunul o sa aveti o soarta mai rea decat a lui!" A spus si toti au lasat armamentul jos.