Jason.
E primul lucru care imi vine in cap dimineata.
Am fost atat de coplesita de ziua de ieri, ca am si uitat de el. Eram o iubita groznica.
Cum aveam sa plec neobservată sau sa ajung in oras? Sau cum il voi gasi pe Jason?
Totul era pus sub semnul intrebarii si trebuia sa actionez in asa fel incat sa nu ajung la politie, pentru ca i-am promis lui Alexander.
Capul meu era strabatut numai de ganduri legate de Jason. Ce facea? Cum se simtea? Oare mai era in viata? Dar mama sa?
Stiam doar ca trebuie sa plec acum de aici, din casa asta in care locuiau 15 criminali.
M-am apropiat de usa si am apasat pe clanta lustruita, doar ca am avut o surpriza. Era incuiata.
Am inceput sa bat cu pumni in aceasta si sa tip, in speranta ca cineva va veni sa deschida, dar dupa zece minute in care am ramas fara glas, nu s-a intamplat nimic.
Am decis ca aveam nevoie de un plan nou.
M-am apropiat de fereastra si am studiat putin imprejurimile. Nu era o distanta prea mare pana jos; mi-as fi putut rupe maxim o unghie, care ar fi crescut la loc.
Astfel, am deschis geamul si am urcat pe pervaz. Am tras aer in piept, mi-am luat putin avant si am sarit. Nu am apucat sa ating solul, deoarece Alexander m-a prins cand inca eram in aer. De ce trebuia sa fie peste tot?
Ne-am privit in ochi pentru o clipa, ramanand parca hipnotizati, dar starea dintre noi s-a dezintegrat cand el a vorbit:
"Ce a fost in capul tau?" M-a mustrat el, ridicand dintr-o spranceana.
"Trebuie sa ajung la Jason, iar usa mea e incuiata." Am explicat.
"Da, pentru ca eu am incuiat-o. Am vrut sa ii tin pe derbedeii aia departe de tine." A tacut, iar intre noi s-a lasat iar linistea.
Ne priveam unul pe altul si timpul parca se oprise in loc.
"Dar..."
"Iubitul tau e bine si mama sa la fel. Nu iti mai face griji si nici in ruptul capului sa nu mai sari pe fereastra." A parut putin deranjat de ceva si mi-am adus aminte ca inca ma tinea pe brate.
Mi-am dres glasul si i-am zis:
"Lasa-ma jos, te rog!"
Alexander parea in transa, dar a facut ce l-am rugat, fara a-si dezlipi ochii de pe mine.
Am intrat in casa si am luat micul dejun impreuna, timp in care Alexander a stat numai langa mine si nu a lasat pe nimeni sa se apropie de noi. Dupa ce am mancat, m-am ridicat si am vrut sa plec, dar el m-a prins de cot.
"Unde crezi ca te duci?"
"Sa fac un dus. Nu am voie?"
Baiatul s-a inrosit insesizabil in obraji si mi-a dat drumul.
"Sigur ca poti. Hai sa mergem."
M-a condus pana in fata usii, unde m-am oprit.
"Sper ca nu ai de gand sa vii cu mine pana in toaleta."
"Bineinteles ca nu. Ma gandeam ca ai nevoie de niste haine noi." Mi-a zis intr-un final.
L-am aprobat.
"Iti voi aduce cateva de la Rebeka. Cred ca purtati aceeasi marime."
Mi-a aruncat un zambet si a plecat.
*
Am intrat in baie si am pornit apa care s-a scurs imediat peste taiatura si a inceput sa ma usture. Mi-am inabusit un strigat si mi-am continuat dusul fierbinte si chinuitor.
Am iesit din baie infasurata intr-un prosop. Langa usa se auzea o cearta si nu m-am putut abtine sa nu ascult.
M-am lipit cu urechea de usa pentru a auzi mai bine.
"Ce este in neregula tu tine?"
"Ce vrei sa spui?
"Nu asta e Alexander pe care eu il cunosc. Alexander al meu joaca fetele pe degete."
"Sunt eu insumi, Rebeka. Si daca te referi la ea, sa stii ca imi va cadea curand in brate. Nu iti face griji."
"Esti un idiot! Asta nu se lasa dusa cu zaharelul si vom da de belea."
"Am incredere in ea."
"Recunoaste ca esti indragostit!"
S-a facut liniste si am considerat ca ar fi mai bine sa ma indepartez de usa pentru a nu da ceva de banuit.
Conversatia a fost dubioasa.
Daca Alexander se astepta sa fiu a lui, sa isi ia gandul. Nu se va intampla niciodata. Nu ma puteam indragosti de un criminal sau orice altceva gandea el.
Acesta a intrat in camera.
"Ti-am adus..." A amutit in momentil in care m-a vazut doar cu prosopul pe mine. Si-a dres glasul si a continuat: "...niste blugi, un tricou, un hanorac si o rochie. Atat am putut sa iau de la Rebeka."
"Sunt bune." I-am zis apropiindu-ma de el si luand imbracamintea. "Multumesc!"
A aprobat si a iesit, lasandu-ma sa ma imbrac.
Discutia dintre cei doi m-a speriat putin.Incepusem sa am incredere in Alexander, iar Rebeka a spulberat acea farama de siguranta.
Usa s-a deschis incet si o silueta a patruns in camera si a inchis-o la fel de usor, ca atunci cand cineva doarme si incerci sa nu il trezesti.
Josh se intoarce cu fata si un zambet pervers ii apare pe fata, venind inspre mine si frecandu-si palmele.
"Ce vrei?" Ii spun incruntata.
"Pe tine...Asa ca nu tipa. Nu vreau probleme."
Cu fiecare pas al lui in fata, eu faceam unul in spate, pana cand m-am lovit de un dulapior.
Acesta a fost prilejul sau de a veni mai aproape de mine si de a incepe sa ma sarute, umbland cu mainile pe tot spatele meu. Un sentiment de scarba m-a strabatut din cap pana in picioare si am pus mana pe dulapior, pentru a imi recapata echilibrul, deoarece mai aveam putin si cadeam. Pe el am gasit ceva ce semana foarte mult cu un briceag. L-am apucat si am asteptat ca Josh sa se indeparteze putin, apoi i l-am infipt in coapsa si el a urlat. Am avut o satisfactie nespusa ca am scapat de stransoarea lui si am fugit spre scari unde m-am lovit de Alexander.
"Ce s-a intamplat? Am auzit un tipat."
"Josh..." Dar nu m-a lasat sa continui ca a si dat buzna in camera. L-am urmat repede deoarece el aproape alerga si era nervos, iar eu puteam simti asta.
Baiatul era intins pe jos, cu un picior care sangera si de care se tinea strans cu mana. Alexander a ingenuncheat langa el si s-au privit in ochi.
"Imi pare rau, eu..." A scancit baiatul.
"Taci! Sa nu aud un cuvant din partea ta. Ti-am spus sa stai departe de ea si tu ce faci? Esti cu dobitoc." A tipat Alexander si i-a dat un pumn.
In spatele meu se adunasera cativa baieti care au tresarit la gestul sau, dar eu nu.
Ce era in neregula cu mine? Credeam ca barbatul acela isi merita soarta? Cu siguranta. Dar eu eram rece la tot ce se petrecea in jurul meu.
"Si-a lovit cel mai bun prieten." A zis cineva, socat, din spatele meu.
"Ce se intampla cu el?" A spus alt barbat.
"Nu l-am mai vazut niciodata pe Alex asa."
Am ignorat toate conversatiile si am vazut cum Alexander se indreapta spre mine, luandu-ma de mana si tragandu-ma dupa el.
"Faceti curatenie!" A ordonat el.
M-a dus afara din casa. Chiar aveam nevoie de niste aer, iar racoarea de afara mi-a relaxat muschii tensionati.
"Esti bine?" M-a intrebat, fixandu-ma cu privirea.
Am dat din cap aprobator in timp ce ma jucam cu manecile hanoracului.
Dupa o liniste lunga, el a spus:
"Urca in masina!"
Am tresarit la auzul vocii sale si am cautat masina cu privirea, care era parcata cativa metri mai incolo.
*
A condus pe o sosea prin padure mai bine de o ora. Admiram padurea in toata splendoarea ei, iar culorile frunzelor creau un adevarat curcubeu. Nu mai doream sa plec din acest loc care mi-a fost drag inca de mica, cand veneam si culegeam mure si fragi impreuna cu mama.
"Unde mergem?" Am intrebat curioasa, pentru a zecea oara.
"O sa vezi." Mi-a raspuns el, exasperat.
A schitat un zambet si a oprit.
CITEȘTI
La Reina soy Yo
Ficção Adolescente~Dragoste si Pedeapsa ~Iarta si iubeste! ~Descopera-te pe tine! ~Nu ii lasa pe ceilalti sa te considere slab! Surprinde-i cand se asteapta mai putin! ~Toti se intreaba care este semnul vietii. Eu cred ca este fericirea.
