— Hai să-ți povestesc de ce mi-a fost teamă să te iubesc, îmi spune ea.
— De ce?
— Primul bărbat pe care l-am iubit mi-a spus că va fi mereu lângă mine. Și, evident, n-a fost. Al doilea bărbat pe care l-am iubit mi-a spus că va face orice pentru mine. Și, evident, n-a făcut mai nimic. Al treilea bărbat pe care l-am iubit mi-a spus că sunt lumea lui, iar dragostea noastră va ține o eternitate. Și, din nou evident, n-am fost nici lumea lui, nici dragostea nu a fost eternă.
— Nu înțeleg ce legătură am eu cu promisiunile lor, îi spun.
— Tocmai. Când te-am întâlnit, tu n-ai spus nimic, n-ai promis nimic. Și așteptam o altă promisiune ce se va spulbera rapid. Însă fără cuvinte, m-ai făcut să simt că ești alături de mine, că ai face orice pentru mine, că sunt lumea ta și că iubirea noastră va ține o eternitate.
— Cuvintele rostite nu înseamnă nimic. Ce simți tu, în schimb, înseamnă totul pentru mine.
Jurnalul unui Adam
