E frig... o șoaptă rece cutremură ușor
Pânza subțire de păianjen atârnând la geamuri,
Iar firul gros de praf s-oprește și suspină-n zbor,
Simțind fiorul rece, de groază, care suflă
Și-n suflet, și-n case, și-afară-n goale ramuri.
Pustiul ne cuprinde și iarna e aproape,
Împrăștiind flori de gheață pe ochii-ntunecați;
Stingându-le lumina, uitându-i seci în noapte,
Şi-n cufărul cu amintiri vântul șuieră groaznic:
În suflul greu al veciei, doar anii-s neschimbați!
E înghețat viitorul, prezentul e departe,
Numai trecutu-i viu când toate visurile mor,
Iar crivățul teribil împarte frig de moarte...
Prin urletul lupilor sihaştri ce-și plâng durerea
Rămâne treaz doar aburul ce se-nalță uşor.
CITEȘTI
În larg
Poetry... "Și-o să fie o zi în care n-o să mai fiu pe pământ, Dar, vă rog, nu mă uitați, fiindcă eu nu pot să vă uit! Și-o să fie o zi în care-o să vă scap din strânsoare, Dar nu-mi dați drumul, sub orice-apus e-un nou răsărit de soare!" ...
