Mihnea cel sictirit

Amorțire și benzină

   Ca un narator băgăreţ şi dependent  de atenţie ce sunt eu am de gând să bat câmpii, pe scurt am să vă explic de ce Mihnea este sictirit. Să încep.

   Grădinile regale din Mahmuria sunt celebre în toată lumea datorită unicitătii  lor. Aceste grădini pot fi comparate cu opera unui arhitect care s-a făcut mangă, bând două sticle de votcă, juma de litru de tequila şi a mai şi luat câteva pastile pentru imaginaţie( LSD, Ecstazy, ceva de genul). Pe scurt lung, grădinile astea arată ca un tablou a lui Picasso în 3D. Ca o junglă care a suferit mutaţii genetice, un loc în care cuvântul "plimbare" desemnează un sport atât de extrem încât numai să spui că te-ai abătut de la cărare, mergând paralel cu ea te transformă într-un erou. Din fericire această gradină are doar doi kilometri pătraţi, fiind proiectată sub formă de labirint, că de, o închisoare cere mulţi bani, dar aruncarea condamnatului din  elicopter în mijlocul acestei grădini fără apă sau mâncare este o metodă mult mai simplă de a termina cu judecata.

   În această grădina plină de oasele criminalilor, a vrăbiilor şi a litierei formate din frunzele plantelor îi plăcea lui Mihnea să-şi piardă timpul liber când avea paişpe ani. Având un simţ al orientării care ar putea îndemna un porumbel la crimă el a reuşit să descâlcească acest labirint al beţii crunte. Nu departe de zona sigură pe care o poate vizita tot fricosul el a găsit un minunat brad argintiu înconjurat de stejari şi plante carnivore. Având şi o carte de chimie organică la el, al nostru personaj principal( nu-i zic erou, fiindcă nu a demonstrat în două moduri, ca la mate, că merită să fie numit astfel) s-a târât sub minunatul brad şi a început să citească. A fost multumit de condiţiile întâlnite, aşa a închiriat acest spaţiu de la păianjanii are locuiau deja aici.
   Cu toate că al nostru albinos nu a fost, este şi va fi o persoană sociabilă şi extrovertită, el a avut nişte discuţii fascinante cu şerpii suferinzi de mutaţii. Unii ar zice că băiatu' e nebun, dar ei nu ştiu ce poate face băutură din reptile. Lipsa afecţiunii familiale nu a contribuit la dezvoltarea emotională a lui Mihnea, astfel încât nu se ataşa rapid de fiinţe, locuri sau obiecte, dar vrăbiile care îi furau chipsurile, şerpii care nu îl lăsau să citească in linişte şi razele de lumină care reuşeau să treacă de crengile bradului l-au emoţionat.( emoţionat= scos din minţi din cauza sâsâitului, subnutrit din cauza vrăghiilor teroriste care îi confiscă mâncare şi îngheţat de frig, deoarece sub copac nu are calorifer).
În ciuda acestor lucruri, locul ăsta a devenit ceva sacru, neprihănit, un loc care trebuia păstrat pur, un loc atât de special încât nu aducea reviste porno aici. Ținând cont de toate asta v-ați făcut o vagă idee despre importanța acestui loc în inima( în special în atriul stâng, da, chiar acolo!) lui Mihnea.

   Dar, într-o fatidică zi, când Mihnea era chiar mulțumit de viață, deși nu-mi amintesc de ce, el s-a dus la al lui loc special. Nu a bănuit nimic pe drum, pur și simplu zâmbea mulțumit( uite cum mă lasă memoria și nu vă pot spune motivul!), nu a observat crenguțele rupte, nici urmele de pași care ar fi putut aparține unui mistreț numai dacă acesta ar fi purtat 45 la papuci. Așa că vă dați seama de consternarea lui când, târându-se sub cregile bradului, a găsit un prezervativ folosit lângă un sutien roz aprins. Nu cred că-l puteți înțelege. S-a simțit ca...un fanatic religios când vede un necredincios frecându-se de cartea lui sfântă, ca... un popă care află că fiică-sa nu mai e virgină, nu e măritată și mai e și gravidă... mda, ceva de genul. Iar în minte i se repeta din nou, și din nou „Numb”, ca și cum ar fi învățat un papagal să cânte. În acel momente ceva s-a rupt sau a plesnit sau a mai încetat să funcționeze(da, mă, de amigdală vorbesc!) și a intrat așa, brusc și agresiv, lovind repetat, așa, cum să zic, o stare de amorțire, pur și simplu se pierduse în el, ca atunci când un olimpic la matematică ia nota patru în teză. Atunci a realizat ceva: focul purifică! S-a dus, a luat benzină, o brichetă, a stropit frumos acel loc, a aprins bricheta, a arucat-o și în același timp a început să fugă, dar suflul expoziei l-a trântit la pământ și a căzut cu nasul într-un mușuroi de furnici roșii. Scuturându-se ca un câine plouat a admirat focul, jurându-și să nu-și mai permită să se familiarizeze atât de mult cu ceva. Asta a dus la un comportament antisocial care l-a făcut să vadă numai defectele celor din jurul său( bine, recunosc, nu avea calități pe care să le descopere la alții, dar tre să sune dramatic ). A ajuns să refuze în mod agresiv tentativele pițipoancelor de al scuti de căratul banilor pe care nu-i are. Frate-su, Gheorghiță, ia zis odată sictirit pe ton de copil retardat și de aici i se trage porecla. Sincer, e singura dată când Gheorghiță a avut dreptate, fiindcă și un psiholog, ajuns la capătul răbdării, i-ar fi zis la al nostru distrugător al mediului înconjurător că e sictirit. 

  Da, știu, nu-i cine-știe-ce, dar ce să fac în pauze la școală și noaptea, când nu pot să dorm? Oricum, unde vi se pare că expresiile sunt dubioase, perverse sau fără sens, ei bine, chiar sunt. Na, acum lăsați și voi un comentariu despre sexualitatea neexplorată a lui Natsu, așa ca să avem temă pentru dezbaterea de săptămâna viitoare( credeți că n-are sens? Vă înselați.;))