O Poveste Pe Zi

Ziua A Patra

Trei perechi de ochi priveau arma încărcată. Bărbatul așezat la masă ținea degetele pe un cuțit și privea fix la țeava pistolului îndreptat spre el.

            — Dacă te miști de acolo te împușc! îl amenință deținătoarea armei.

            Un tânăr îmbrăcat formal, cu costum, pălărie și mănuși veni în partea dreapta a bărbatului și îi șopti cu glas suav la ureche.

           — Știi că o va face. Ea deține controlul atâta timp cât are pistolul.

          În același timp pe partea stângă apăru o femeie pictată pe față cu modele ciudate și îmbrăcată complet în negru.

            — E doar un copil, nu are tupeu să-ți facă ție ceva. Du-te și arată-i cine deține controlul.

           Ambele siluetă se retraseră într-un colț al încăperii, urmărind acțiunea cu ochi atenți, gata să intervină. Bărbatul păru să se gândească care era cea mai sigură rezolvare. În cele din urmă cuvintele femeii îl convinseră. El era bărbat și Q era doar o puștoaică. Nici măcar înarmată nu ar fi deținut o femeie controlul. Înșfăcând cuțitul, bărbatul se ridică în picioare și, clătinându-se de la băutură, porni spre ea. Pocnetul împușcăturii răsună în încăpere.

           — Presupun că ai câștigat din nou, Yumeko.

            Femeia pe care o numise Yumeko pufni dezgustată.

            — Încă mai speri că o să mă învingi?

            — Când trăiești secole întregi trebuie să ai o motivație care să te țină departe de nebunie.

            — Și a ta e să încerci să mă învingi pe mine?

           — Nah, asta nu ar ajuta. Micile noastre joculețe de-a șoarecele și pisica sunt doar o modalitate de a-mi ocupa timpul.

             Luată prin surprindere de confesiunea ciudată, Yumeko observă prea târziu cei trei bărbați ce intrară pe ușa deschisă. În timp ce pocnetele armelor bubuiau în încăpere, se găsi întrebându-se cum de nu simțise atâtea prezențe străine. Light în schimb acționase imediat, smulgând pistolul din mâna barmaniței. Din nefericire însă, nu avea în fața lui niciun obstacol, fiind complet expus gloanțelor. Demonul nu se mișcă din loc, urmărind cu atenție scena ce se desfășura înaintea ei.

           Barmanița se ascunse în spatele barului, iar preț de câteva clipe Yumeko se așteptă ca Light să o urmeze. Însă prietenul ei îndreptă pistolul spre cei trei bărbați și ținti. Naiba să te ia, Light, nu ești anti-glont! Reuși să ucidă doi dintre ei, o gaură în mijlocul frunții lor arătând dovada mișcării sale, dar se prăbuși în genunchi imediat după aceea. Unul dintre gloanțele trase de atacatori îl nimerise în picior. Yumeko știa că fusese rănit și în altă parte, o pată de sânge se întindea cu repeziciune pe cămașa lui. Știa că până la urmă s-ar fi descurcat chiar și de unul singur, dar decise să scurteze scena. Cu un simplu pocnet din degete, cei trei bărbați se transformară in umbre, fiind transportați într-un loc unde aveau să fie pedepsiți pe măsura faptelor lor. Și, privindu-l pe Light chinuindu-se să respire în ciuda glonțului care îi nimerise gâtul, Yumeko decise că cei trei meritau cel mai rău loc din infern.

           — Nu te mișca idiotule, va trebui să scot glonțul înainte de a te vindeca! se răsti ea, apucând unul din cuțitele de masă ale barmaniței.

            Yumeko aprinse o flacără în palmă și dezinfectă lama, pregătită pentru operația dureroasă pe care trebuia să o facă.

            — Unde crezi tu că pleci? întrebă ea pe un ton autoritar fără să se deranjeze să se uite în spate. Light îndură asta pentru ca tu să fi neatinsă, îi aparții lui acum. Ai putea măcar să-ți arăți recunoștința fiind alături de el acum. Sau îți este prea greu să privești?

            Tânăra înghiți în sec și ridică privirea ca să se uite. Își simțea stomacul ridicându-se în gât cu fiecare mișcare pe care demonul o făcea și fiecare șuvoi de sânge ce urma. Dintr-un impuls păși în față și îl strânse de mână pe tânărul cu ochi frumoși. Buzele lui formară un zâmbet atunci când își împleti degetele cu ale ei.

           — Presupun că ești într-adevăr una dintre noi acum, rosti el cu o voce răgușită. Spune-mi, care este numele tău iubire?

            — Queenie. Dar toată lumea îmi spune Q.

           — Q, bine ai venit la Circul Nopții Negre. Chiar sper că te vei acomoda, șederea va fi permanentă.