My Way

Capitolul 5

Fug ore in sir pe străzi și simt cum picioarele incep sa ma lase. Ma opresc pe un pod. E timpul sa ajung langa fratele meu.
Mark o sa vin langa tine. Ma uit in jur si observ ca deja se inserează. Ma urc pe marginea podului si trag aer in piept. E timpul ca toata durerea sa dispară.
*Cale*
- V-am spus eu ca o judecati gresit?
Este a mia oara cand Robert ma capiază la cap cu această chestie. Dupa tot circul din fata scolii ieșise si directorul sa ne certe. Plec de la liceu si simt nevoia să mă plimb cu mașina prin oras. In timp ce conduceam nici nu mi-am dat seama cum am ajuns la marginea orașului pe pod. Observ ca pe marginea podului este urcata Emily.
Opresc masina exact langa ea. Observ ca ea nu ma vede. Cand vrea sa se arunce o prind de mijloc si cade in bratele mele.
*Emily*
Imi inchid ochii si ma arunc in gol,dar cineva imi ma apuca de mijloc si cad in bratele acelei persoane.
Imi deschid ochii si raman uimita cand il vad pe Cale tinandu-ma in brate. Câteva momente ne uitam un la altul. El ofteaza si ma ridica de pe el.
- Tu chiar ai fi murit! Tu chiar ai fi renunțat la viata ta!
Se rasteste el la mine făcându-ma sa tresar. Ma apuca de brat si ma trage spre masina .
- Ce.. faci?
Il intreb eu cand imi descinde usa.
- Mergem acasa. Vreau sa vorbim.
- Eu nu..
- Tu nimic! Urca.
Urc fara sa ii mai zic ceva. Se urca si el langa mine si porneste motorul. Porneste cu o viteză asa mare încât ma facut sa tresar speriata. In cateva minute ajungem in fata casei.
Coboram din masina fără sa mai spunem ceva. Intram in casa si dau sa merg in camera mea,dar Cale ma prinde de mână și ma intoarce spre el.
- Imi cer scuze. Chiar imi pare rau ca te-am invinovatit de moartea fratelui tău. Mi-a fost cel mai bun prieten.
-Poftim? De ce ti-ai cere scuze? Pana la urma sunt obișnuită cu asta. Eu chiar nu am ce cauta aici.
- Emily!
Este prima dată când imi rostește numele. Din nou ceva ciudat se intampla cu mine. Simt ceva ciudat .
- Emily,nu meriți să mori. Poate asa ti-a fost dat.
- Uite nu trebuia sa faci asta. Era treaba mea daca mor sau nu. Bine?
Spun intorcandu-ma cu spatele la el. Merg in camera mea si imi iau niste haine si intru in baie. Imi fac un dus si ma pun la somn.
* Cale*
Ce dracu se intampla cu mine? De ce am salvato? Pana la urma nu era treaba mea daca murea. Ce tâmpit. Ma duc in camera mea. Imi fac un dus cald si ma pun in pat. Incerc sa dorm dar nu pot.
Deodata se aud țipete din cameră ei. Ma ridic din pat sa vad ce se întâmplă când intru la ea in camera observ ca are un coșmar. Vorbeste in somn.
- Nu .....Mark!
- Emily?
Na asez pe marginea patului si încerc să o trezesc.
- Emily!
Ea tresare si incepe sa planga. O ridic in sezut si o imbratisez. Nu stiu ce se întâmplă cu mine. De ce imi pasa?
- Esti bine?
- Da,deobicei asa visez.
Ma uit mai atent la ea si observ cearcanele de la ochii. Ea nu se odihnește noaptea. Oftez si o strâng mai tare in brate.
- De ce faci asta?
Ma intreaba ea deodata cu vocea ei obosita. Nu stiu ce sa ii raspund pentru ca nu stiu ce se întâmplă cu mine.
- Nu stiu. Asta simt sa fac. Imi pare rau.
Ii șoptesc si ii dau un sărut pe creștet.
*Emily*
De ce face asta? De ce deodata are grija de mine? Sunt atat de obosita pentru a mai gandi ceva. Stau in bratele lui si simt cu incet,încet ma liniștesc. Imi inchid ochii si adorm. Este prima daca in viata mea cand pot dormi linistita.
- De ce faci asta?
Il intreb eu. Sta cateva minute si raspunde.
- Nu stiu. Asta simt sa fac. Imi pare rau.
Imi șoptește el si imi sărută creștetul. Acest gest ma face si mai confuza. Ce se intampla cu mine? Ce se intampla cu el? Nu ma suporta. De ce sa schimbat asa deodata?