My Way

Capitolul4

- Of bine!
    Spune Cale suparat.
- Scumpo,aratai camera unde va dormi la noapte.
Spune mama si eu ma ridic de la masa. Urc inainte  la etaj si ii arat camera de langa a mea.
   Dau sa plec in camera mea dar ma prinde de mână și ma intoarce spre el.
    - Nu trebuie sa stie nimeni ca stau aici cu tine. Ai inteles!
  Tipa la mine. Imi ridic privirea si ma uit la el.
    - Ce te uiti asa? Vreau sa stiu si eu ce sa intamplat cu Mark! Cum l-ai omorât?
   Ma intreaba Cale si eu raman uimita. Ce este cu schimbarea asta la el?
    - Ce conteaza. Este vina mea! Ce iti pasa tie?
  Tip eu la el suparata. Plec in camera mea si trantesc usa in urma mea.
Ma pun pe pat si iau poza cu fratele meu in brate si adorm.
  Următoarea zi ma trezesc din cauza unei bubuituri.Ma ridic speriata din pat si pun fotografia cu Mark la loc. Ies din camera si cobor in bucatarie unde il gasesc pe Cale fumand si cu un pahar spart pe jos.
     Nu îl bag in seama si ma întorc în camera mea. Ma schimb de haine si ies din cameră. Cobor jos si il vad pe Cale gata sa plece din casa.
    -Asculta bine la mine! Sa dea sfântul sa spui cuiva ca locuim impreuna ca o sa te omor cu mana mea! Ai inteles?
    Tipa el la mine. Imi las capul in jos si pleaca spre masina sa. El este în ultimul an de liceu. Eu mai am una an.
    Dupa ce încui usa ma duc la magazinul alimentar si imi iau un mar .  Cand ajung in la liceu dau exact peste Cale si gasca lui care rade-au. Toti isi intorc privirile spre mine si ma priveste urat.
   -Buna,depresivo!
  Imi țipă Alexa in fata. Nu bag in seama si merg spre liceu,dar sunt trasa de par de către Ana si ma branceste , eu cazand pe jos.
   -Sa mori! Tu nenorocito!
  Tipa la mine Ana si cu Mia. Incerc sa ma ridic de jos,dar Alexa ma trage iar de par facandu-ma sa tip.
   -Lasati-ma....
    Incep eu sa plâng. Imi pun mainile in cap si incep sa plâng in hohote. Ei incep sa rada de mine. Imi ridic privirea si il vad numai pe Cale care doar sta si ma analizează fara sa rada de mine.
    - Ce! Ce te-ai saturat?
  Tipa Ana la noi.  Deja se adunara elevii in jurul nostru.
    - Criminalo!
   - Ba nu!
    Tip eu atat de tare incat se face deodata liniste. Ma ridic in picioare si ma rastesc la ei:
   - M-am săturat! Nu eu am fost de vina! Bine? Niciodata nu i-am vrut raul fratelui meu! Da,am început să imi doresc moartea pentru ca.....Nu trebuia ca eu sa traiesc ci el....El trebuia acum sa fie in locul meu....
     Ma uit la ei cum ma privesc cu amuzament,dar numai Cale ma privea serios si nu inteleg de ce.
   -Vreti sa stiti ce sa intamplat? Bine!
   Spun uitandu-ma la el.
   - In acea zi.....sa certat rau cu parintii noștri si a fugit de acasă.....si eu dupa el....el a traversat strada alergând si eu dupa el....dar eu nu m-am mai uitat sa vad daca vine vreo mașină....am auzit doar un clacson si cand mi-am intors capul am văzut un tir in fata ochilor mei. Stiam ca voi murii asa ca mi-am inchis ochii,dar am fost împinsă de fratele meu si in locul meu a murit el.....El......chiar Nu a fost vina mea.....
   Spun eu tipand din nou. Imi iau geanta de pe jos si fug din curtea liceului.