Exces [+18]

Capitolul 15

~Juliet~

Am inspirat și expirat ritmic, pregătindu-mă de momentul în care aveam să mă apăr cu prețul vieții. Mă simțeam închisă într-o cușcă cu un leu, iar acum trebuia să suport consecințele că-l călcasem pe coadă. Să provoci un bărbat la o luptă e una, dar să înfrunți un capion e nebunie curată. Ce era cu mine? Nici măcar eu nu știam. Poate că voiam să-mi demonstrez mie că nimic nu mă poate doborî, nici măcer el. Poate că voiam să-i dovedesc lui că nu mă mai tem de el și că-l pot înfrunta oricând, oricum, oriunde. Poate că voiam să-i demonstrez roșcatei că nimic nu-mi stă în cale și că dacă va îndrăzni să se apropie de ce e al meu va păți exact ca el sau ca sacul de box.

Mi-am întors privirea spre mulțimea agitată. Era ciuadtă senzația de adrenalină pe care ți-o oferea o mână de oameni. Nu știam ce să percep mai rapid: fața lui Dean care ea una confuză și derutată, neputând să-și explice ce naiba se întâmpla cu mine, fața lui Jax care afișa un rânjet ce ascundea atât de multe lucruri sau sclipirea din ochii lui Madoc. Mi-am rotit ochii prin încăpere până ce privirea mi-a picat pe corpul lui. Era asemenea unui zeu, cu mușchii bine definiți de la atât de mult lupte și antrenamente. Statura înaltă și impunătoare te făcea să-ți dorești să te ascunzi undeva sub pătura din camera ta. Poate pentru prima dată zâmbea când era în ring, deoarece eran sigură că un le afişa un zâmbet sincer adversarilor lui înainte de a începe să-şi care pumni unul altuia. Buzele sale cărnoase s-au arcuit ușor într-un zâmbet inocent, mai inocent ca niciodată. Ochii îi străluceau în lumina slabă a încăperii, însă genele lungi îi umbreau și ascundeau perfect, fără a mă lăsa să identific orice emoţie ce-i străbătea mintea şi corpul.

— Renunță! am strigat spre el. Renunță sau în seara asta vei fi învins campionule!

Nu-mi răspunse, însă zâmbetul lui se lărgi povocându-mă astfel la luptă. Era un joc periculos și murdar, iar el o știa mai bine ca oricine. Îi urmăream cu mare băgare de seamă toate mișcările. Într-un fel sau altul erau foarte grațioase, asemenea celor din balet. Până la urmă totul se rezuma la a da pumni în stânga și-n dreapta, cu o singură condiție: să ști să-ți ții echilibrul.

Madoc se întoarse brusc spre public, făcându-mă să-mi țin garda sus, însă în clipa în care i-am privit spatele sângele mi-a înghețat în vene și am rămas mută. Întreg spatele îi era acoperit și conturat perfect de un tatuaj. Urmăream cu atenție liniile fine ce îi coborau de la umeri spre șolduri. Am înghițit în sec, deoarece mintea mea crea mult prea multe scenarii cu el. Poate că mușchii, pătrățelele, statura și spatele său lat nu aveau să mă impresioneze, chiar dacă mintea mea gândea prea departe, dar ochii săi aveau să mă ucidă încet dar sigur.

— Ați auzit ce a spus? strigă spre public. Vrea o luptă cu mine, iar asta îi voi da! Pregătiți-vă banii de pariuri, căci va fi o luptă crâncenă, iar balerina tocmai o să-și primească bătaie!

Imediat ce a terminat de vorbit, mi-am luat avânt și i-am sărit în spate, nu înainte de a-i pune piedică. Era pus la pământ cu mine peste el, lovindu-l cât puteam de tare în spate. Încercam să-mi vărs nervii pe el, încercam să scap de tensiunea pe care o strânsesem atât de mult timp în corp, încercam să-l domin.

M-am aplecat ușor spre el în timp ce-mi strecuram mâna pe sub capul său. Imediat ce i-am blocat gâtul cu brațul am început să strâng. Am zâmbit văzând că pusesem uriașul la pământ și drept premiu aveam să-l văd mult timp întins pe ringul de box.

— Ce mai spui acum de mica ta balerină? E la fel de firavă ca noaptea trecută? Crezi că acum o mai poți speria? l-am întrebat insistent la ureche.

L-am putut auzi râzând în timp ce corpul i se zguduia scoțând hohote de râs.

— Asta e tactica ta? Mă pui la pământ și apoi mă gâdili? mă chestionă în timp ce îmi prinse mâinile și se răsuci sub mine ca de dată asta să fiu călare pe el mai exact așezată pe abdomenul său.