|| gusturile diferă ||

6- prea in urma

Cerul era noros iar barzii din conjurul  vilei se îndoiau ca într-un dans sincronizat.  Însa fata cu părul albicios  până la talie  păsa cu seriozitate pe beton până în fața gigantei vile.  Respirase puțin mai repede după ce misiune îndeplinise.

Când a deschis imensa ușa , s-a auzit prin tot salonul vechimea ușii iar de altfel, a pătruns puțina lumina de afară. Natalya , că așa o chema pe domnița noastră palidă, închise ușa și aprinsese candelabrul care colorase tot mobilierul vechi. Era gata să-și așeze și paltonul de cuier până când s-a auzit vocea dulce a fratelui ei mai mare .

Acesta era fix la etaj, zâmbind călduros și chiar dacă cei doi erau frați, inima ei nu avea cum să nu tropăie la vederea lui. Un zâmbet i s-a schițat și ei.

"Am reușit , frate. Am luat ce îți doreai! "

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

"Nu pot să cred că m-ai mințit!" 

Iar privirea rece a românului era reciprocă  de către  unguroaică.

"Tocmai am discutat cu voi doi! Cum vreți să rezolvam dacă nu muncim împreună?" dar și cu  comentariul ăsta făcut , Arthur nu părea că chiar o să le stea de rezolvat problema . Atunci se auzise un mic beep iar el chiar se îndreptase să își facă ceaiul.

"Nu te-am mințit! Doar că..." se uitase pierdută la picioare ,"am vrut să te încurajez să vii cu noi! S-să vezi că am făcut progrese !" ridică privirea revoltată

"Ceea ce a fost o mare minciună! Femeie ,locul tău e în bucătărie!!!!"

"Tu-z mortzii-"

Dar nimeni n-a terminat nimic , nici cei doi cearta si nici Arthur ceaiul, căci într-o curbă apăruse mașina Prusiei și parcase în grabă. Pe fiecare îl prinse o transpirație la ceafa când au văzut expresia neamțului de le geam.  Toți au ieșit din rulota numai ca sa audă clar de la Gilbert .

"Roderich--N-nu mai e !"

"Poftim?!" țipă și Arthur și Elizabetha într-un glas. Bruneta simțea că picioarle ei se deformau iar corpul ei devenise din ce în ce mai greu. Gilbert deja se repezise să o susțină.

Vladimir a trecut cu vederea peste ei și s-a uitat la Arthur care ar trebuii să dea o explicatie. Oare corpul lui Roderich reacționase dintr-o acțiune din celălalt univers? Oare a avut contact cu ceva nepotrivit încât s-a teleportat? Gânduri răvășite se adunau în mintea lui iar după cum Arthur își așezaze mâna la bărbie , se pare că el era în aceeasi stare.
Două minute solide au trecut , în care au ales că tăcerea era soluția perfectă pentru moment .  Elizabetha nu plângea dar era într-o stare de șoc . Arthur poate voia să îsi aranjeze în minte concluzii iar Gilbert doar o mângâia pe unguroaică lin pe spatele ei. Vladimir tăcuse numai din bunul simț.

"D-dar n-a murit ,nu? Adică , ce s-a  întâmplat mai exact? Poate s-a pierdut -" spune Elizabetha cu vocea puțin strânsă.

"Păi---"

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

"WOO HOO! Kommen Sie rein !("intră" în germană)" huiduie prusacul cu entuziasm când  deschide ușa mașinii pentru Roderich.

Murmură Roderich ceva când intră în mașină iar Gilbert se așează cu voieșie la volan. Era cald  în mașină dar acum că îl găsiseră pe Vlad , atmosfera pentru ei devenise și mai  călduroasă. Era de parcă , chiar făcuseră progrese. Stabiliseră cu Elizabetha că merg instant la Arthur cu noua veste , care o să-l bucure de asemenea.

Pleacă ei din parcarea cafenelei , aprind farurile și își croiesc drumul către englez . Drumul șerpuit prin pădure era gol iar în mașină se auzea încet radioul cu muzica lui Michael Jackson.   Ambii aveau marginile buzelor frumos ridicate iar Roderich nici nu-si dăduse seama.

"Pfoaaa! Șmecherul de mine chiar l-a găsit pe Vladimir. Dor îmi era de puștiul ăla ! Îți dai seama?  Dacă eu am reușit sa fac asta și suntem aici doar de 3 zile , imagineaza-ti câți o să prind în curând!"

"Să nu crezi că acum o să fie atât de ușor . Corpurile astea în care ne-am introdus ne-au adaptat la vieți diferite . Vladimir a avut norocul să traiască foarte apropiat și să vină el singur la noi. Nici nu știm cu cine e împrietenit deja. Sau unde stă , cum o duce financiar și toate cele." explică Roderich .

"Cum spui tu , moșnege!" zâmbește înapoi Gilbert iar Roderich , după ce își dă ochii peste cap ,își rezemă capul din nou de geam.  "Trebuie să ne oprim undeva , mă apucă să mă piș rău ." întoarce volanul într-o parte iar Gilbert ieșise într-o viteză afară. Roderich privise cum prusacul dospare printre copacii și respiră adânc . Ei bine , până într-un moment...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

"Ai văzut ceva lăsat în urmă?" întreabă Arthur dar Gilbert dă din cap vinovat că nu  . "N-ai auzit nimic?" iar Gilbert răpsunsese la fel.

Elizabtetha se desprinse din brațele lui și se simțise și mai rece. Si-a întors către mașina lui . Ei bine , a persoanei cu care picase Gilbert.  S-a îndreptat către mașină și simțea că toți se uitau la ea.

"Decât să va uitati, mai bine m-ați ajuta."

"Cum să nu comentezi tu cumva ?" spune Vladimir când se duce și el la mașină să o analizeze. Dar se simțise c-am prost. Nu era bun ca în serialele criminale.

Iar sincer , pe dinafară , mașina arăta exact la fel. Ei bine , era zgâriată si chestii, dar nimic prea suspicios.

Arthur alesese să intre în mașină , să găsească acolo alte dovezi. Iar sticlele de bere  goale din spate nu-l ajutau cu nimic . Volanul era șterpelit iar geamurile murdare .  Se tot uita sub  scaunele mașinii să  gasească ceva , dar  nu era nimic .Vladimir intrase și el  în mașină să vadă dacă înăuntru era ceva dar lui îi era doar frig.

"C-am friguros, omule . Nu merge aeru condiționat?

"E cald. Ești doar tu nebun" raspunse Gilbert din afara mașinii.

"Suntem aici de un sfert de oră . M-am săturat. Decât să răcim , mai bine ne stabilim deja la Vlad acasă." continuă Arthur iar englezul il privii  cu o intensitate divină pe român pentru o aprobare.

"Ai dreptate " răspunde românul.