Ciocu' mic și joc de glezne

Capitolul 16

Capitolul 16.

Te-aș uita într-o secundă și aș arde tot ce simt pentru tine, fiindcă te simt în fiece atom din mine, dar cum să fac asta când îmi bați în piept și cu fiecare bătaie sângerez,cum? Căldura din inima mea se duce încet făcând ca întunericul ce aparține demonilor să mă acapareze cu totul. Detest aerul dintre noi și îmi doresc să te sărut, să gust binele și răul din tine, să ating cu blândețe și cu nesăț raiul ce îl văd în ochii tăi atunci când zâmbești. 

Mă privești tristă și cu lacrimi șiroaie pe față, iar eu surâd fixându-te cu privirea pentru că nu știu ce altceva să fac. Mi-am scos inima și ți-am așezat-o în palme, am plecat de la masa diavolului pentru a fi cu tine, acum demonii mei depind de ce faci și ce spui tu. Ai sedus dracii și ai transformat iadul în paradis, ai desenat curcubeu pe cerul înfricoșat de nori cenușii, ai cusut răni și m-ai vindecat. 

Strâng din maxilar și închid ochii începând să creez un loc unde să arunc amintirile cu ea. Zi ceva, Anaya, nu mă lăsa să mă sting! Strânge-mă tare să mă pot odihni în brațele tale, șoptește-mi să-ți aud vocea, zâmbește și fă-mă fericit, trezește-mă din coșmarul ăsta, fă ceva! 

Deschid ochii și îl văd pe el cum te cuprinde de mijloc, iar tu, nu reacționezi în niciun fel, făcându-mă să te privesc plin de venin. Erai ca un balsam pentru suflet, acum te-ai transformat în otrava ce îmi amorțește simțurile și mă înjunghie fără milă. Ai fost dragoste. În momentul ăsta ești ură! Sunt gol din nou, sunt incomplet și nu mă gândesc decât la vânătoare. 

Nici măcar nu știu ce dracului doare mai tare, faptul că tatăl tău mi-a ucis părinții sau că ai stat lângă mine atât timp mințindu-mă! Amintirile fug prin vene ajungând la inima care mi se sparge în piept. Am colecționat trupuri până să apari... tot ce ai făcut a fost să-mi arunci lumea în aer, și pe mine odată cu ea. M-ai împins în abis!

Râd răsunător cu gura până la urechi. N-am habar ce căcat m-a apucat, dar continui să râd ca un dement. În interior e jale, dar la suprafață sunt mai fericit ca niciodată... mă mint pentru a scăpa de drogul ce mi-a devenit dependență. Fug în trecut când mă jucam ca un ticalos cu femei străine de care nu mă atașam, le împingeam pe marginea prăpastiei cu vorbe dulci și cu sărutări otrăvitoare, fără remușcări și fără să am legături emoționale. Am mâinile mânjite de sânge de la inimile pe care le-am deschis. Merit tot ce mi se întâmplă! 

            — Domnule! Chițăie Persico uitându-se încruntat. 

            — Cred că a innebunit... de tot. Se strâmbă Smith. 

            — Micah...

Îmi aud numele șoptit de ea și devin serios. În secunda următoare pufăi zâmbind privind-o cu ochii mijiți. Lacrimile îi zgârie obrajii și e furtună în sufletul meu. Îmi mușc buzele. Nu trebuie să zică ceva, văd în albastrul ochilor ei că totul a devenit nimic. Albastrul îmi vorbește și timpul se oprește, am dispărut amândoi printre respirații, șoapte și gânduri. Mă cheamă în rai și mă atinge timid, pune în palmă cheile paradisului apoi dispare. 

            — ... te...

            — Și eu... te. Reușesc să mormăi. 

            — Perfect. E timpul să plecăm. O prinde Zied de braț și încep să mârâi. 

            — Nebunule, ai o mustață zici că e covor persan. Îl împinge Perisco. 

            — Ce cauți tu între oameni? Îl împinge și Leasure.  

            — Du-te-n puma mea acasă! Hârâie Pontrelli. 

            — Încă mai aveți multe de aflat, așa că gura mică! Anaya e plină de surprize. Râde cu poftă.