Ciocu' mic și joc de glezne

Capitolul 17

Capitolul 17. 

Am întrecut măsura, recunosc. Nu pot să vorbesc așa despre partenerii celor din echipa mea, deși știu că relațiile dintre ei sunt interzise. Westbrook împreună cu Pontrelli și cu Wolf se cutremură de râs la auzul prostiilor grăite de mine, iar Leasure se strâmbă în ultimul hal. 

         — Am glumit. Mormăi serios. 

         — Domnule, este vorba despre blondă, nu despre șatenă. Mă ațintește cu privirea. 

         — A, păi în blondă aș da și eu până apar mascatii la ușă. Sau cum dracu' era? Mișcă Pontrelli din sprâncene și își linge buzele. 

         — Mă faci de rușine, Încetează! Mârâie Persico spre Smith luând loc lângă colegii lui. 

         — Nu ești bun de nimic. Bombăne fata enervată. 

         — Hai, zău? Dar când mi-ai trimis mesaje seara trecută să vin să facem cichi-cichi, eram bun? Scoate limba ca un copil tâmpit. 

        — N-ai venit. Replică Smith dându-și ochii peste cap. 

        — Păi nu, că eram pe wc, aveam diaree și ție îți ardea de băgat bomboana în învelitoare. Ridică din umeri exasperat. Orgie fac cu tine. Adaugă zâmbitor. 

        — Știi ce e aia orgie? Îl întreabă. 

        — Găsesc eu dacă nu știu. Îi face cu ochiul. 

Wolf îmi zice despre persoana din birou și nu mă grăbesc deloc să mă întâlnesc cu ea. Mă simt ca și cum aș fi la marginea realității, mă sufoc cu fiecare gură de aer, nu mai găsesc poteca corectă spre ieșirea din labirint. Sunt pierdut. Răposații mă-tii de viață! 

        — Ce știți despre ea? Chestionez copiii din fața mea. 

Persico zâmbește diabolic semn că nu e de bine ce urmează să aflu. 

       — Se mărită. Rânjește fantasticul. 

Să-mi bag mula! N-are cum! Nu, nu, nu...

       — Idiotule, o spui așa direct? Îl mustrează Westbrook. 

Mi se sparge inima în piept și respir alert, dar nu mișc nici măcar un mușchi.

       — Indirect, s-a apucat de alergat în parcul din cartierul în care locuiește și într-o zi s-a împiedicat de aer, știm cu toții că e bleagă, iar un tip plin de fibră, nu din aia de la mochetă, ci de la sală, cu freza trasă pe stânga și plină de gel de păr, nu de duș, a prins-o în brațe și s-au îndrăgostit subit. I-a atacat psihopatul ăla mic de cupidon cuprins de nebunie și nu au mai avut scăpare. Direct, se mărită cu gelatul. Vociferează fără oprire. 

         — Ce?! Mârâi încruntat. 

         — Nici așa nu e bine? Se strâmbă băiatul. 

         — Persico, taci odată. Îi trage Leasure un pumn în braț. 

         — Gata, sunt serios. Cununia este peste două ore. Suntem și noi invitați. După ce ne chinuiți dumneavoastră, fugim prin gard, prin gaura din gard. Mie îmi place să intru în găuri. Râde cu poftă. 

         — Nu se poate! Grăiesc fără să vreau. 

        — Cum să nu? Leasure cu mâinile lui a tăiat gardul. Ajutat de Pontrelli și de Westbrook. Eu făceam altă gaură cu Smith. Îi trimite un pupic fetei prin aer.