Academia Militara

18

Damian p.o.v

-O singura data, si esti dat afara.

-Dar nu s-a intamolat nimic. Baiatul acela a intrecut calul, eu doar am aparat o. Nu trebuia sa o fac?

-Sunteti prea apropiati, nu crezi? Poti pleca

Ies din biroul directorului. Se pare ca am fost vazut. Nu imi pare rau, dar nu se va mai repeta.

Astrid p.o.v

Ma duc la antrenament. Parca toata viata mea se invarte numai in jurul terenului.  Astazi la antrenamente vine el..

-Buna dimineata lenesilor. Astazi vom face un antrenament mai...complex.

》》》》

-Am spus sa te ridici. Imi spune dupa doua ore de antrenament prea intens

-Nu pot..

-Ba poti.

-Ma doare

-Ce te mai doare? Nu esti in stare sa sari de doua ori pe aici si sa faci o flotare?

-Ma doare..

Damian p.o.v

Imi tot repeta ca o doare ceva..nu pot fi bland cu ea, nu acum si nu aici

Vad cum i se inchid ochii si se lasa pe spate. Era in genunchi, acum este pe spate. O iau rapid  in brate si fug cu ea la cabinet.

-Ce s-a intamplat? Ma intreaba adistenta in timp ce o consulta

-Repeta ca o doare ceva, iar dupa..a lesinat.

-Te rog sa iesi.

-Va rog sa ma sunati daca se intampla ceva.

Ies si ma duc pe teren anuntandu i pe toti ca am terminat pe ziua de azi.

Antrenamentul nu a fost greu, dar ea a considerat a fi asa.

Astrid p.o.v

-Unde sunt?

-Esti la cabinet, totul e bine. Imi poti spune ce te doare?

-piciorul, cred ca este o luxatie.

-Dar asta nu explica de ce ai lesinat.

-Probabil este astmul, nu mi am luat inhalatorul cu mine.

-te rog sa fi mai atenta data viitoare.

-Asa voi face.

Dupa ce imi pune o fasa elastica la picior, ma lasa sa plec cu o pastila de cap.

Cand ies pe hol, nu e nimeni. Nu stiu de ce am avut impresia ca ar putea fi cineva aici.

Ma duc la biroul directorului pentru a anunta ca azi nu merg la ore.

》》》》

-Hei, esti bine?  Ma intreaba Azalea

-De ce nu as fii?

-Nu stiu, probabil pentru ca AI LESINAT, spun si eu.

-A fost din cauza astmului, acum sunt mai bine

-Si piciorul?

-Luxatie

Damian p.o.v

Am pornit spre antrenamentul de noapte.

Ea sigur nu poate participa, deci voi putea lucra cu elevii fara sa ma gandesc daca e prea greu pentru ea.

-Buna seara.

-Buna seara.

-Astazi vom face antrenamentul de  front, sarit, urcat, tarat, tras cu arma.

Ma intorc pentru  a  imi lua mingia, o vad pe Astrid cum se apropie de mine, trece si  se aseaza in rand cu ceilalti.

-Nu ai voie la antrenament, esti scutita medical.

-Nu trebuie. Sunt bine

-Nu te pot pune la exercitii stiind ca ai dureri de picior.

-Nu am nevoie de mila, multumesc.

-Nu e mila, nu vreau sa fiu penalizat pentru extenuarea elevilor.

-Nu ar fi prima data.

-Poti pleca.

Isi da ochii peste cap si pleaca.

Bănuiesc că acum tot ce ne mai rămâne de făcut e să ținem " doliu."

…și poate să o luăm de la capăt.

Punct… și de la capăt

Dragilor, va rog sa votati daca va place unde se indreapta povestea. Mai sunt probabil doar 3 capitole si vom ajunge la final :)