Academia Militara

4

-Trezeste-te.
-De ce nu tipati? Este mai usor. Spune fata noua
-Pentru ca se simtea rau, Domnisoara Forbs
-Cum ziceti dumneavoastra.

-Cooper, trezeste-te. Spune putin mai tare.
Eu eram oarecum treaza dar imi era lene.

-Sunt treaza.
-Bine. Ne vedem in jumatate de ora pe teren

-In regula.
Ma duc sa ma spal pe dinti si dupa ma imbrac cu uniforma.
Plec spre teren si astept sa inceapa antrenamentul. Langa mine se pune o fata.

-Buna. Se pare ca esti mai bine.
Era cea care m a dus la cabinet

-Buna, da. Cum te numesti?

-Eu sunt Azalea. Tu?

-Eu sunt Astrid. Ma bucur de cunostinta

Dupa inca cateva schimburi de vorbe incepe antrenamentul.

Ca in fiecare dimineata incepem cu alergatul

Astazi simt ca va fi o zi mai buna.

Dupa antrenament merg spre cabana unde ma pregatesc de orele de curs.

Imi fac un dus, ma imbrac si am plecat.

Ajunsa in sala de curs merg spre ultima banca.

Dupa cateva ore plictisitoate pot sa ma relaxez mancand la cantina.

-E liber? Intreaba Azalea.
-Sigur.
Incepem sa mancam si sa discutam versi si uscate.

-Ai pus ochii pe cineva? Ma intreaba ea.

-Inca nu. Nici macar nu e scopul meu aici.

-Si care e scopul tau aici?

-Sa supravietuiesc. Spun incepand sa rad.

--------

Ma asez langa un pom si incep sa desenez in caietul meu de schite.

Incep sa desenez un portret masculin
Incepe sa semene cu Wood. Dar nu ma intereseaza ce ar crede cineva daca l ar vedea aici, el mi se pare interesant

In timp ce desenez cineva vine langa mine.

-esti chemata in biroul....
-lui Wood?
-...da..

Merg spre birou si chiar sunt curioasa ce am mai facut acum.

Cand intru dau de antrenor cu nasul bagat in hartii.

-Buna ziua.

-Ia loc Cooper.

-ma asez si astept sa imi comunice ce are de spus. Intre timp incep sa continui desenul pe care il faceam mai devreme, uitandu ma la el ca model.

Nu am observat ca in spatele meu este o oglinda...el uitandu-se la ce desenez de ceva vreme. Nici nu am abagat de seama.

-Mă desenezi cumva?

- Uneori desenez ce mi se pare interesant..

-Iti par interesant?

-Nu asta am vrut sa spun..zic eu deja blocata de emotie

-..

-De ce m-ati chemat?

- am vrut sa ma ajuti sa completez niste fise.

-De ce eu?

-Poti doar...Poti doar sa nu mai pui atatea intrebari?

-Inteles.

Iau un pix si incep sa completez acele fise.

----

-Am terminat.  Spun exasperata

-In sfarsit?

-A trecut 1 ora jumatate

-la cat este antrenamentul?

-Pentru tine la 8.

-De ce doar pentru mine?

-Cooper, ce ti-am spus.

-Imi pare rau domnule.

-Ma pot uita la schita ta?

-Da, dar nu e terminata.

-in regula mi o arati cand termini. Acum eu o sa merg sa ma pregatesc de antrenamentul obisnuit.

Nu spun nimic.

-Multumesc pentru ajutor.
- Cu drag

Merg spre cabana strangand caietul cu schite in maini. M-am simtit ciudat..dar bine.
Trebuie sa imi revin cu picioarele pe pamant, dar pentru prima oara in viata mea ma las prinsa intre ratiune si imaginatie.

Ascult muzica si gandul imi zboara la ochii antrenorului. Sunt clar nebuna.

Cand vine timpul antrenamentului ma duc pe teren unde il vad intins pe iarba.

Fara sa il bag in seama imi incep alergarea.

Dupa 10 ture incep sa fac flotari, fandari iar dupa grnoflexiuni. In tot timpul asta el doar se uita la mine.
Dupa o ora de antrenamente si priviri silentioase termin o iau la pas spre iesirea de pe teren.

-Cooper.
-Da? Spun oprindu ma

-Bun antrenament.

-multumesc. Noapte buna.

Ajung la cabana si intru in camera mea. Cabana are 2 camere separate ptintr un perete subtire, dar macar e ceva.
Ma pun in pat si incerc sa ma gandesc la altceva..dar nu pot.

El ma nelinisteste asa mult, nu e ok.

Dintr o data imi amintesc de ce sunt aici, si unde e el in ecuatia asta. Nu e nicaieri, el nu trebuie sa existe pentru mine

Nervii ma cuprind cand amintiri cu parintii mei si faptul ca nu m au crezut imi vin in minte asa incat incep sa plang.  Sincer vreau sa treaca mai repede anii astia, ca apoi sa ma mut singura in alt oras departe de ei.

Usor ma ia somnul iar singurul care nu imi da pace acum este ...Wood, Damian Wood