,,The Slave" Project

Capitolul 2

Alex pov

Am făcut pregătirile pentru petrecere. Am terminat cu 5 minute înainte ca ceilalți să sosească.
Auzind soneria, m-am dus să deschid ușa.

-Hey, Alex!
-Bună!
-Jack, Emm, intrați.
-Restul nu au venit încă?
-E devreme, așa că nu trebuie să se grabească.

În următoarea oră au ajuns cu toții așa că am dat drumul la muzică și a început distracția.

M-am pus pe canapea cu un pahar de suc în mână și îmi priveam prietenii cum se distrează. Keith, Emm și Ellen dansau, Jack și Ash se ciondăneau, Nathan, Erik și Vicky  îi țineau predică lui Josie să nu mai lase oamenii să-și bată joc de ea, iar Derek și Adam stăteau pe fotolii făcând același lucru ca mine.

-Hey Derek. Hey Adam.
-Salut.
-Cum mai ești?
-Ca deobicei. Voi?
-Ocupat cu trupa.
-Având grijă ca niciunul din grup să distrugă lumea.
-Ha, ha! Bună asta.
-Nu era o glumă.
-Oh...
-Pff...ha ha, glumesc, glumesc.
-Ha ha, m-ai prins aici...auch!!
-Alex!
-Ești bine?
-Da, cred că o rană m-ai veche s-a deschis.

Adam a oprit petrecerea, iar Derek a adus trusa de prim ajutor. Toți s-au adunat în jurul meu.
Îmi dau bluza jos, lăsând la iveală urme de bici, tăieturi, arsuri și răni. Adam începe să-mi îngrijească rana deschisă.
După ce termină o bandajează.
-Ești bine?
-Da. Mulțumesc pentru ajutor, Adam.
-Pentru ce sunt prietenii.
-Alex, nu ți-ai îngrijit aproape deloc rănile! Deaia s-a întâmplat asta!
-Emm...
-Emm are dreptate, amice! Nu poți să te plimbi pe stradă cu astfel de răni.
-Jack...
-De ce le-ai lăsat atâta timp neîngrijite.
-Nathan...prieteni, eu...doar...când mă uit la ele momentele groaznice de când au fost făcute îmi revin. Pur și simplu încep să tremur când pun mâna pe ele!
-Of...Lasă-ne pe noi să le îngrijim atunci.
-Vom fi lângă tine și dacă vrei te vom ține de mână.
-Vă mulțumesc, prieteni.

Cum am zis și înainte. Suntem total diferiți unul de celălalt, dar mereu suntem împreună când cineva are nevoie de ajutor.

După ce mi-au fost îngrijite rănile m-am dus la baie să curăț sângele care s-a scurs. Termin și mă duc înapoi la ceilalți. Mă opresc pe drum și intru în camera mea specială. Am nevoie să mă relaxez puțin în ea.
Intru și mă pun la imensa fereastră ce era și singurul lucru din cameră. Ah...priveliștea, visul și coșmarul meu. Exact firma care m-a distrus și distruge persoane nevinovate pentru amuzament și bani.
Mă trezesc din transă când aud ușa cum se deschide, pe ea intrând Emm. Aceasta se pune lângă mine și mă ia în brațe.

-Cum te simți?
-Rănile sunt mai bine datorită vouă.
-Dar cele sufletești?
-Ele...încă se vindecă, dar mai încet.
-Alex, crezi că sclavii vor fi vreodată liberi?
-Când îmi voi pune eu planul în aplicare cu siguranță.
-Alex, chiar dacă distrugi firma și angajații ei, sclavii tot sclavi rămân. Chiar crezi că lumea asta groaznică ar putea renunța la jucăriile lor?
-Atunci...voi avea grijă! Voi construi în locul firmei o casă în care să fie fericiți și voi aduna toți sclavii care au fost vânduți.
-Alex, crezi că sclavii pot fi fericiți?
-Ce vrei să zici prin asta?
-Doar că...tu ai fost sclav doar un an și uite cum ai ajuns, dar cei care au fost mai mulți ani?
-Vechiturile....
-Huh?
-Așa le spuneau celor care erau sclavi mai mult de 4 ani.
-Nu poți să-i vindeci complet. Ai zis-o chiar tu! Odată ce ai devenit sclav nu poți să te vindeci niciodată.
-Știu...dar tot pot încerca!

Ușa s-a deschis din nou, pe ea intrând toți ceilalți prieteni.
-Aici erați!
-Ash, nu țipa!
-Iar te uiți la...acel loc?
-Da...aveam nevoie să mă relaxez, Josey!

Fiecare se așează in jurul ferestrei și liniștea se așterne în cameră.

-Nu ai spune că e un loc atât de groaznic când o privești.
-Știu Ellen, dar e un loc oribil și plin de cruzime.

Câteva momente nimeni nu a scos niciun cuvânt. Ne uitam fermecați la firmă, când un sentiment dubios m-a curprins. Pentru câteva secunde inima mea a început să bată cu putere și în stomac simțeam un roi de fluturi. Mă uit la ceilalți ce păreau că au avut același sentiment ca și mine.

-Ați simțit și voi?
-Da!
-Ce este acest sentiment?
-...iubire.
-Adam, exagerezi acum. Nu poate fi iubire.
-Ba da Jack. Același lucru se întâmplă când iubești și credemă, nu e prima dată când simt iubire.
-Și pentru ce anume? Pentru firma aia care distruge vieți?!!
-Nu...pentru persoane din firmă.
-Erik...nu te referi la...
-Ba da Ash...la sclavi mă refer.
-Voi ați înnebunit? Nu am intrat în acel loc niciodată. Înafară de Alex niciunul nu a călcat in firmă vreodată! Și acum...doar uitându-ne la ea...ne găsim sufletul pereche?
-...
-Voi vă auziți măcar!!
-Jack...
-Ce-i!!!?
-Frățioare...ai simțit și tu! Chiar crezi...că e pură întâmplare?
-Eu...eu...normal că nu...dar...de ce?
-Jack are dreptate. Acum...ce facem?
-Ash, nu și tu!
-Josey știi bine că e ciudat. Ce putem face?
-Exact ce trebuie să facem!
-Cum adică, Alex?
-Mergem...și...ne cumpărăm sclavi.

Nimeni nu a spus nimic. S-a lăsat din nou liniștea în încăpere.

-AI ÎNNebuni!!
-Jack...nu mai țipa!
-Oh, păi scuzămă dragul meu prieten, dar ce aș putea face când vii cu o astfel de idee stupidă!
-Și ai alta mai bună!?
-Să ignorăm acest sentiment!
-Și cum poți ignora când și acum inima bate cu putere! Nu poți să o oprești și știi că în adâncul sufletului tău planul meu este bun
-Calmați-vă odată!!!
-Emm..
-E ciudat? Da. Ne e teamă pentru că nu înțelegem ce tocmai ni se întâmplă? Da! Însă trebuie să rămânem calmi și să ne dăm seama ce avem de făcut și eu cred că planul lui Alex e cea mai bună soluție.
-Păi...niciunul dintre planurile lui nu a eșuat vreodată și a avut multe.
-Nathan...
-Deci...ne luăm..sclavi? Ellen, chiar vom face asta.
-Da, surioară, asta facem.
-Dar...cum vom știi că e persoana corectă?
-Vom știi când vom avea același sentiment ca și acum.
-Ce vrei să spui prin asta, Alex?
-Sentimentul a apărut pentru că ne uitam la firmă și deja cunoaștem faptul că cineva din firmă, mai pe scurt...un sclav, ne este destinat fiecăruia. Nu știm cine anume, dar cu siguranță sentimentul va apărea din nou și va fi mai puterinc când...
-Când vom fi aproape de el!!
-Exact, Keith!
-Deci...vom face o nebunie?
-Da, Ash...vom urma un sentiment apărut din senin și ne vom duce la firmă și vom face lucrul pe care îl detestăm cel mai mult. Ne vom lua sclavi aleși de inima noastră.
-Cu siguranță este o nebunie. Mă bag!!
-Trebuie să ne băgăm toți, altfel planul conceput de mine nu va funcționa.
-Deja ai un plan măreț, chiar dacă au trecut doar câteva minute?
-Doar mă cunoști, Adam. Uitați, maine ne vedem la mine in această cameră. De la ora 14.00 până la 18.00 vă voi aștepta. Alegeți dacă chiar vă veți băga sau nu.
-Dar...dacă nu se bagă toți nimeni nu o poate face, nu?
-Din păcate, ai dreptate Josey. Vreau să vă gândiți bine. Mi-am dat seama de anumite lucruri deja, dar vă voi explica totul mâine. Ați înțeles?

Toți au dat din cap în semn de da, apoi și-au luat lucrurile și au plecat.

-Păi...trebuie să fac pregătirile pentru mâine.