,,The Slave" Project

Capitolul 7

Erik pov

Ajuns acasă, o iau pe Lia de mana si o duc in camera pe care am pregatit-o pentru ea.

Erik:Asta e camera ta!

O văd puțin derutată și nu îmi dau seama de ce, până îmi aduc aminte ce ne-a spus Alex despre condițiile în care trăiesc sclavii. Îmi apare un nod în gât și înghit în sec când imi aduc aminte vorbele lui Alex.

Lia:Stăpâne? Păreți încordat. S-a întâmplat ceva? Am făcut ceva greșit?

Mă uit la Lia și deși părea îngrijorată, fața sa nu avea nicio expresie.

Erik:Sunt bine! Îmi cer scuze, am început cu stângul. Asta e camera ta! Da, știu că nu ești obișnuită, dar cu siguranță va fi mai ușor în viitor. Ai in dulap haine! Nu am știut dacă sufletul meu perche va fi.....ADICĂ...nu am știut dacă voi...uhm...achiziționa o fată sau un băiat așa că am cumpărat haine pentru ambele situații! Ești liberă să-ți alegi cu ce vrei să te îmbraci. Du-te și fă un duș, apoi vino jos ca să mâncăm.

Lia:Am înțeles stăpâne.

Ah! Aproape mă dădeam de gol. E atât de greu să vorbesc cu un străin, iar pe lângă asta, ea e sufletul meu pereche și eu trebuie să mă apropii de ea cât de mult pot! Uf, sunt norocs dacă pot duce o conversație la capăt cu ea.

Inima aproape că îmi iese din piept, dar ea nu pare că ar fi afectată. Oare...ea nu simte ce simt eu? Nu, nu gândi așa idiotule. Ea te vede că pe stăpânul ei... stăpânul ei care îi va face rău.

Trebuie să îi arăt că nu sunt o persoană rea și că nu îi voi face nimic rău.

Erik:Dă-mi voie să mă prezint.
Lia:Nu e nevoie, stăpâne. Cine sunteți nu este ceva ce am nevoie să cunosc dacă stăpânul meu nu dorește. Eu știu că sunteți stăpânul meu și aste e ceea ce contează. În plus eu sunt sclava, eu ar trebui să mă prezint. Sunt Lia și de astăzi vă sunt sclavă. Puteți să mă folosiți cum doriți.
Erik:Uhm...mă bucur să te cunosc, Lia. Și chiar dacă nu e nevoie, eu sunt Erik.
Lia: Încântată, stăpâne!

Nici o emoție nu i-a apărut pe chip în tot acest timp. E de parcă...nu ar avea emoții. Pff...asta e o prostie. Toată lumea are emoții și sentimente...dar poate ea...nu le mai are.

Erik:Păăi....mă duc jos să pregătesc masa. Tu... pregătește-te!

Plec din cameră și mă duc jos. Mă apuc să pregătesc masa.

Lia:Cu ce să vă ajut, stăpâne?

Tresar când aud vocea Liei, reușind în același timp să mă ard.

Erik:Agh...auch
Lia:Stăpâne! Sunteți bine?
Erik:Ah...da! O mică arsură doar.
Lia:Vă rog să vă duceți să vă îngrijiți rana! Mă ocup eu de pregătirea mesei!

Din nou încerc să descopăr emoții pe fața ei, dar fără rezultat. În schimb observ că era îmbrăcată cu niște pantaloni de trening verzi-închis și un tricou de băiat albastru ce îi era larg. Pfff...oh doamne Erik, liniște-te. Ahhhh...nu pot, e prea adorabilă.

O iau în brațe, ea tresărind. Încep să chivotesc și da știu că e dubios, dar nu mă pot abține. Cu doar un tricou și niște pantaloni de trening e atât de adorabilă.

Lia:Stăpâne...ce faceți?
Erik:*îi dă drumul* Scuze scuze...nu m-am putut abține.
Lia:Uhm...adică?
Erik:Huh?
Lia:Urma să mă pedepsiți pentru că v-ați ars din cauza mea? îmi cer scuze că v-am întrerupt.
Erik:Stai, ce? Nu nu! Nu urma să îți fac nimic. Nici măcar nu a fost vina ta că m-am ars! Eu doar te-am... îmbrățișat...
Lia:Îm...bră...ți...șat?
Erik:Da...tu...nu ai mai fost luată în brațe până acum?

Lia dă negativ din cap și atunci îmi dau seama de ce nu a arătat emoții până acum: pentru că nu le cunoaște. O iau strâns în brațe și lacrimi încep să îmi curgă pe obraji.

Lia: Stăpâne?
Erik:Doar...asta așa pentru ceva timp.
Lia:...bine.

Vreau să o învăț să simtă fericire. Vreau să o fac să zâmbească. Vreau să fie fericită.

Wow...poate că chestia asta cu destinul chiar e adevărată. Adică tocmai ce mi-am luat un sclav pentru că inima mea a bătut cu putere la un geam, iar acum tot ce vreau e să o fac fericită.

Erik:Lia...

Am atâtea să îți mărturisesc și am atâtwa promisiuni pe care vreau să ți le fac, dar...

Lia:Da, stăpâne?

Nu ai înțelege, așai? Dar îmi voi promite mie că te voi face să zâmbești. Te voi face să îmi arăți un zâmbet plin de emoții, plin de sentimente de fericire.

Erik:...nimic. Hai să terminăm de pus masa ca să putem mânca. Sunt obosit așa ca vreau să terminăm repede ca să mă pot culca.

Lia...eu, Erik, stăpânul tău și sufletul pereche îți promit...că îți voi da înapoi ceea ce ei ți-au furat.

Unde am greșit, destinule?