„Triunghiul amoros este ca o barcă șubredă. Va există mereu o a treia persoană care să strice echilibrul și ne vom clătina departe în larg, așteptând ca unul dintre noi să pice în ape adânci." - Aleksei Volkov.
⚜️Moartea lui Armando Castillo nu pare...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
... 4 - Mia ...
Rechii înoată în ape adânci, dar se hrănesc la suprafață. Eu de ce aș fi mai prejos ca ei?
🔸⚜️🔸
Se aud două bătăi timide în ușă, în dimineață următoare. Privesc în jur și constat că mă aflăm într-un salon de spital. Visasem urat? Mi se făcuse rău și avusesem un coșmar?
— Intră, spun pe un glas lipsit de putere.
— Of, amiga. Cum te simți? Mă întreabă Vale timidă.
— Ce caut aici, Vale? Spune-mi că totul a fost în mintea mea, mă ridic în șezut și vreau să părăsesc patul dar prietenă mea mă împiedică.
Privesc la firele din jurul meu și-mi scot perfuzia speriată. Sângele începe să-mi curgă din venă și-mi acopăr încheietura brațului cu podul palmei până când Vale speriată caută niște bandaj în sertarul din noptieră.
— Nu-i nimic aici, se agită și nu știe ce să mai facă.
— Ai niște șervețele?
Clatină din cap și îmi întinde unul.
— Nu trebuia să te ridici așa.
O ignor și-i presez șervețelul pe încheietură, apoi îndoi brațul încercând să mă dau jos din pat dar cum fac un pas pe podeaua rece mă dezechilibrez și cad înapoi. Ajutată de prietenă mea mă sprijin de pat.
— Mia, încă nu ești bine. Te rog, așează-te la loc. Te rog!
Cedez și mă sui în pat, privind pe fereastră.
— De cât timp sunt aici?
— De o zi. Ți-ai pierdut cunoștință atunci când...
— Spune-mi vale că totul e un vis urat, te implor, spune-mi că așa e și totul e în mintea mea, plângeam panicată.
— Mi-ai dori, oftează și pune privirea în pământ.
— Nu... nu pot să cred așa ceva. Unde e Hugo? De ce nu a venit acum când am cea mai mare nevoie de el? iau alt șervețel din pachet și-mi șterg lacrimile.
— Nu știu... l-am sunat și nu a răspuns. Nu pot da de el, îmi mărturisește Vale cu părere de rău.
După o oră în care prietena mea rămâne alături de mine, apare și mama care o trimite afară doar cu o privire.
— Te-ai trezit, rostește pe un ton jos.
Era îmbrăcată într-o rochie neagră și pe cap purta o pălărie alb negru, cu veșnicul șal, de data asta negru și geantă LV pe braț. Mă holbez pentru o clipă la ea și nu regăsesc urmă de durere pe chip, ci mai de grabă groază și teroare. Ochii ei mari și negrii, fardați cu mult cafeniu tremurau după fiecare cuvânt ce-i părăseau buzele lunguiețe, date cu gloss. Era speriată, și nu știam care putea fi motivul să o facă pe Lucrecia Alvarez să se teamă atât de tare încât impactul să i se citească pe chip.
