Era duminica . Si era 11. Evident. 11 mai.
In timp ce ma plimbam ma intalnesc cu o prietena de-a ei. Am vorbit cu ea, am aflat ca ele urmau sa se intalneasca si ,vorbind, ne intalnim. Am rosit, ea s-a fastacit si ne-am continuat toti trei drumul. Am mai racolat o prietena si uite asa, am ajuns sa ma plimb cu trei fete. Insa azi aveam de gand sa dau lovitura.
Vorbe, barfe, rasete, priviri trase cu coada ochiului, zambete fugare si dintr-una in alta in scurt timp trebuia sa ne despartim.
Inainte sa ma judecati, trebuie sa recunosc ca sunt un ciudat. Sunt romantic, dar badaran uneori, asa cum o sa vedeti mai incolo, dragut, dar cate-odata insuportabil.
Deodata ma intorc spre ea si ma opresc in fata ei.
"Vrei sa fii cu mine?" am intrebat-o.
A roşit. Era frumoasă.
"Credeam... ca stii deja asta."
Asta insemna un da. A urmat un sarut, sau mai mult eu am sarutat-o pe ea, si am plecat in directia opusa fara sa ma uit inapoi. Eram fericit. Plus ca ii aveam bratara.
(Pe care am scris "TE QUIERO" dar asta era doar ceva care amandurora ni se parea dragut. )
Eram doi copii.
