Mi-e dor de ea. Ea e singurul lucru care imi ocupa timpul si ma gandesc mereu la ea, la buzele ei si la momentele care le-am avut impreuna. Vara trece extrem de chinuitor si incet in lipsa ei.
Vorbim in fiecare seara, aproape mereu atunci cand am semnal si nu am treaba. Eu sunt plecat, nu e o distanta mare, dar nu pot sa plec de acolo.
Plec mereu mai fericit inapoi dupa ce ne vedem, o data la doua duminici, sau sambata sau de fiecare data cand putem. Avem doua piedici, faptul ca nu sunt acasa, si faptul ca mama ei nu stie, iar ea se teme de reactia acesteia daca va afla.
Parintii ei erau plecati la nunta. Am mers la ea acasa, si am intrat in bucatarie. Ne-am asezat pe canapea, vorbind din cand in cand, asteptand fiecare ca celalt sa preia initiativa.
S-a dovedit ca a trebuit sa fiu barbatul, asa ca am tras-o in bratele mele.
Am inceput sa ne sarutam, usor, cu teama, insa in scurt timp a devenit un sarut pasional, si m-am trezit de-asupra ei, fara tricou, sarutand-o cu patima. Imi aduc aminte perfect fiecare sarut, fiecare atingere, ii simteam dorinta si fiecare sarut devenea mai salbatic, mai pasional.
Mi-as fi dorit ca noaptea aceea sa nu se termine niciodata. Chiar daca aceasta s-a mai repetat, mi-as fi dorit o noapte infinita alaturi de ea. Iar ea se vedea nevoita sa ma trimita acasa, pentru ca daca veneau parintii ei iesea urat.
Pe drumul spre casa ma tot opream si ma uitam la cer. Era un lucru acolo care stralucea, ardea cu patima, la fel ca dragostea pentru ea, era steaua noastra, care mi-a tinut de urat in atatea nopti cand mi-am dorit sa o am in brate.
In restul acela de noapte am dormit fantastic.
