Canapeaua neagră.

104 2 0
                                    

Lucrurile au decurs destul de bine intre mine si ea, ne intalneam destul de des, insa era o oarecare retinere intre noi. O pupam doar pe frunte si vorbeam o gramada de prostii cand eram fata in fata. Cel mai mult comunicam pe facebook, cred ca daca as aduna toate mesajele care ni le-am scris as umple volume intregi.

In sfarsit. Era joi parca, dar nu asta e relevant. Urma sa plec la mare pentru cateva zile,  iar cum eu aveam sa iau trenul seara, am plecat mai repede, ea  fiind in oras. Eram euforic, pregatit sa intampin Necunoscutul care avea sa vina. Era doar ea defapt, eram eu prea entuziasmat.

Planul initial era sa ne uitam la un film, insa "Am uitat laptopul acasa" avea nevoie de un plan nou. Ea, eu si o canapea neagra. Atat aveam. M-am apropiat de ea stangaci, simtind cum inima ii bate din ce in ce mai tare. Am sarutat-o pe gat, Doamne,  era asa fierbinte, inima a inceput sa imi bata cu putere. Ii simteam respiratia calda si dorinta. O doream si eu in acel moment, mai mult ca orice. Si in final am gasit o activitate placuta cu care sa ne ocupam timpul, care din cand in cand era intrerupta de lantisorul cu o bufnita care ajungea unde nu trebuie, pentru care as fi lasat orice film din lume. Au fost cele mai bune doua ore din viata mea la vremea aceea. Era ca si cum atunci as fi descoperit sarutul. Insa mi-am dat seama ca defapt era vorba doar de persoana potrivita.

Mi s-a facut dor de ea de cand am intrat in gara.

Cardaş.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum