I-am multumit lui Kookie pentru ajutor, fără să știu ce s-a intamplat între timp și după ce a plecat din cameră, m-am razgandit din senin. Nu prea simțeam nevoia să aranjez hainele in acel moment . Am ieșit din cameră și m-a speriat o clipă, tăcerea din jur .Pașii mei au gonit înainte, știam unde mă îndrept și aveam nevoie să fac asta .
TREBUIA SĂ MĂ REFUGIEZ LA SUBSOL ȘI SĂ GĂSESC ACOLO PIANUL . Cand eram cu fostul meu, i-am spus că îmi place să cant la pian și că mi-as dori să am unul . Pană la urmă, a făcut rost de un pian , chiar dacă se afla în casa lui mi-a zis că este al meu . CĂ L-A CUMPĂRAT PENTRU MINE . Nici măcar nu înțeleg , a cheltuit atatia bani pentru mine, pentru a mă face fericită , dar a renunțat la noi de parcă nu trăisem nimic împreună :
-Iar mă simt rău . SUNT TRISTĂ .
Îmi spun în șoaptă și mă caut prin buzunare . Se pare că am niste servetele . În caz că incep să plang, trebuie să fiu pregătită :
-Îmi pare rău. Chiar îmi pare rău .
Mi se umplu ochii de lacrimi și mă uit în spatele meu . Dar nu este nimeni . Doar eu umblu fără să am pace ,fără să am liniste ,la ora asta .
În cele din urmă , ajung unde doream. Apăs pe intrerupător, mă mir că mai merge becul și dau cu mana prin aer :
-Nici măcar aer nu ai aici !
Spun eu după ce tușesc minute bune și îmi fac drum pană la pian . Trag un scaun aproape de acesta și mă holbez cu dragoste in privire la pian :
-Fostul meu, care mi te-a oferit, nu mai este cu MINE . TU AI RĂMAS LA EL IN CASĂ, DEȘI SE PRESUPUNE CĂ EȘTI AL MEU .
Înghit în sec și mă asez . Îmi tremură mainile, aș vrea să încep, dar vreau să sune bine . Nici nu știu ce să cant mai precis , nu m-am gandit la asta .
Doar îl privesc în tăcere , suntem doar noi aici și celelalte lucruri din jur . Închid ochii, trebuie să renunt la amintirea fostului meu, dar faza cu JIMIN nu mi-a prins bine deloc .
Am fost nedreaptă față de TAE, nu sunt impăcată deloc . L-AM TRĂDAT PE TAE . I-AM TRĂDAT SENTIMENTELE, nici măcar nu m-am abtinut o clipă . Aș fi putut să-l refuz pe JIMIN, să nu accept să mă sărut cu acesta . Adevărat, nu am dus lucrurile mai departe . DAR TOT E CEVA !
-Ce este cu mine ? mă întreb și încerc să mă inteleg .
CEVA SE PETRECE . IN SUFLETUL MEU . DACĂ MĂ GANDESC, dacă mă forțez să-mi pun ordine in ganduri și să ascult ce spune inima, pentru că mi-a oferit destule indicii o să fie mai bine .
Dar mai stiu . Sunt constientă că trebuie să apar in fața cuiva . ȘI SĂ VORBIM .
Așa că , plec de acolo fără să privesc înapoi , renunț și la pian . NU ÎMI PASĂ CĂ PUTEAM SĂ CANT ȘI SĂ MĂ PIERD ÎN MUZICA RESPECTIVĂ .
Am altceva de făcut .
Peste cateva minute, mă aflu în fața camerei de unde se aude muzică . Tare . Pot să mă insel, poate nu este aici TAE, dar trebuie să încerc .
Îmi adun forțele și ciocan, dar cum ascultă muzica sunt sigură că nu mă aude.Îmi duc mana la frunte, cum să atrag atenția asupra mea și să arat că sunt aici :
-Nu pot să țip, o să fiu auzită de toti .
Murmur pentru mine și mă invart in cerc. Mă las pe vine , mă decid să aștept . Nu știu cate minute pierd , nu știu cat timp trece, nu mă gandesc la timpul meu pretios acum. ÎN CLIPA IN CARE SE OPRESTE MUZICA, ating ușa cu mana și ciocan insistent . DE MAI MULTE ORI SĂ MĂ FAC AUZITĂ .
YOU ARE READING
Inimi ce iubesc
FanfictionAi apărut cand nu mă așteptam și mi-a plăcut . Cum poți să-mi ceri acum, să te uit?!
