As long as you love me. Justin Bieber

Cap.24 Nu pot sa traiesc fara tine.

***

Unde esti? De ce ai plecat? De ce m-ai lasat singura in lumea asta plina de ura si fara pic de mila? De ce nu ai stat langa mine asa cum mi-ai promis ''Pentru totdeauna'', te-am crezut. Inca te mai cred. Vreau sa cred ca o sa te intorci, ca o sa vii si o sa ma strangi in brate. Ca o sa-mi spui cat de mult ma iubesti. Ca o sa luam micul de jun impreuna, ca o sa mergem in parc tinandu-ne de mana.

Te iubesc, Justin, desi uneori sunt nervoasa pe tine si decizia ta de a ma parasi. Nu stiu cu ce ti-am gresit de ai decis asta, nu mi-ai dat nici o explicatie, dar puteam sa vad ca te durea sa faci asta, ma iubesti. Asa de mult pe cat te iubesc si eu. Reintoarce-te! Stiu ca plangi acum, si eu plang, stii de ce? Pentru ca te iubesc incat ma doare. Dar, vroiam sa iti spun ca peste cateva zile plec la bunicii mei. Justin, nu ma lasa sa plec! Opreste-ma! Ia-ma la tine, saruta-ma, imbratisaza-ma, spune-mi ca ma iubesti. Te iubesc, Justin!

Afara ploua torential, asta aducandu-mi aminte de ziua in care l-am intalnit pe Justin. Cerul plangea odata cu mine, eram singura si neajutorata, stand pe o banca si privind oamenii cum alearga de cono-n colo ca sa ajunga acasa, stiind ca familia ii asteapta. Dar eu? Eu de ce sa merg acasa? Nu mai am nici un scop, singurele persoane pe care le iubeam pe aceasta lume m-au parasit, lasandu-ma singura sa ma lupt cu viata asta cruda. De ce? Nu pot sa gasesc nici o explicatie.

Si acum aveam in minte aceea imagine cu Justin pe patul de spital luptand intre viata si moarte, dar ranile provocate de Jay si gandul ca eu as putea sa fiu in orice clipa a nenorocitului, l-au facut pe Justin sa nu mai lupte cu viata, alegand sa mearga in cer si preferand sa ma lase pe mine singura pe lume, luptand pentru ce? Pentru nimic! De ce ai plecat Justin? De ce m-ai lasat sa ma chinui? Mi-ai promis ca o sa ai grija de mine si o sa ma faci fericita. Nu te-ai tinut de promisiune. Te urasc atat de mult ca nu ai luptat pentru mine, pentru noi. 

Nici nu mi-am inchipuit vreodata ca totul in jurul meu se va sfarsi intr-o clipa. Intr-un moment de neatentie, intr-o minisecunda. Simt cum bataile inimii mi se accelereaza, simt cum lacrimile-mi insira obrajii, cum totul se pierde. Doar intr-o secunda. Aceea secunda in care iti vezi marea iubire la pamant. Vreau sa fie aici, sa ma linisteasca. Nici durere n-a mai ramas, nici suferinta, nici suspin. Nici fericire sau lacrima. Nimic. Viata i-a fost absorbita. Si nimeni nu intelege, ca aceasta viata conta mai mult decat enorm pentru mine.

De ce totul in jurul meu era negru? De ce nu mai ploua? Si de ce dracu nu pot sa ma ridic de pe nenorocita asta de banca. Lacrimile mele se scurg pe obrajii mei fini si ma mir de unde mai am atata putere sa mai traiesc. Privesc in jur si nu mai vad pe mine. Unde au disparut cu totii? Unde sunt? Ce-i cu locul asta? Si de ce dracu nu-mi raspunde nimeni la aceste intrebari?

Cu greu m-am ridicat de pe banca stergandu-mi nasul si mergand... habar nu am unde. Nu exista nici o usa sau o sursa de lumina ca sa-mi lumineze calea. Vreau sa ies din locul asta intunecat.

Am mers ceva, cam 2, 3 minute. Un mers incet, de parca toata lumea s-ar derula in reluare. Mi-ar fi prea bine sa fie asa. O noua lacrima imi curge pe nesimtite catre barbie. Si totusi, servetelul meu s-a grabit sa-mi stearga pielea umezita. La fel cum mainile mi-au acoperit fata, incolacindu-se cu tot cu genunchii la piept, parca vrand sa-mi striveasca inima care acum zace in singuratate, rupta, zdrobita, franta. Suspinam adanc, inspiram lung, ramanand adeseori fara aer.

De ce, Doamne mi l-ai luat pe Justin? Daca nu i-as fi avut pe bunici, probabil chiar as fi crezut ca nu mai am pe nimeni. Cu parintii sub pamant, cu bunicii niciodata aproape. Totul e altfel, viata e altfel. Fara el, acum se schimba si mai mult.

Unde esti Justin? Ia-ma la tine! Dar nu inainte ca nenorocitul de Jay sa plateasca.

- Alison, ai ramas la fel de puternica! am auzit o voce, dar m-am uitat in jur si nu am vazut pe nimeni.