Devil's playground | 1 |

Capitolul 1- Banul, ochiul...

  Angelica făcea slalom printre corporatiștii grăbiți, care zumzăiau prin clădire ca niște albine ocupate, în timp ce ținea în mâini două cafele dietetice de la Starbucks.
    —Neața, Angie! Ce bine miroase cafeaua aia! Ai putea să îmi faci și mie rost de una exact la fel? întrebă zâmbindu-i Monica, una dintre secretare, trecând aproape alergând pe lângă ea cărând un teanc de acte
   —Când îmi găsesc o portiță de timp, contează pe bine! îi răspunse înapoi asistenta blondină, cu un zâmbet anxios
Să fi asistenta celui mai influent om de afaceri de pe Wall Street e un adevărat iad, dar spiritul loial, motivat și perfecționist al Angelicăi se mulau perfect pe cerințele job-ului. Putea recunoaște oricând că e solicitant și obositor dar considera că primește o sumă frumușică pentru fâțâitul unor cafele, stabilitul unor date de întâlnire și datul câtorva telefoane.
Într-adevăr, absolvise un colegiu destul de bun de economie, iar visul ei era dintotdeauna să ajungă pe Wall Street. Nu chiar într-un post de asistentă, dar asta o mulțumea oricum pe moment.
  —Ooh-la-la! La dracu', credeam că te-ai pierdut în drum spre cafenea! Ce naiba ți-a luat atât?! Știi că nu pot funcționa fără cafea! se rosti Svetlana la ea, soția șefului său, care doar mai poposea prin biroul său din când în când, fluturându-și rochiile de mătase scumpă, cerceii ei noi din perle naturale și enervând pe toată lumea
„Poate că ar trebui să rămâi acasă să ți-o faci singură, Miss Univers! Asta dacă nu te pierzi în căsoaia ta zilnic..." protestează asistenta în mintea sa, dar schițează un zâmbet fals
—Mă scuzați, m-am grăbit cât am putut de mult...
Cu astea spuse, așează cafelele pe masă ferindu-se atunci când Svetlana se aruncă în direcția lor, înșfăcând una ca o prădătoare ce își sfâșie sărmana victima.
  —Iubito, nu fi dizgrațioasă... spune docil Augustus, soțul ei și șeful lui Angie, apoi se întoarce spre doi bărbați îmbrăcați bine, înalți și masivi. Ea e Angelica, asistenta mea. Sincer, numele ei i se potrivește perfect, e ca un înger pentru afacerile mele, un ajutor enorm! glumește el, introducând-o pe blondă
Ambii bărbați surâseră misterios, iar unul dintre ei îi întinse mâna. Femeia își lăsă palma în mâna puternică a străinului, apoi acesta i-o sărută politicos și șarmant.
—Brutus, șopti apoi prezentându-se
—Înger, spui? rânji diavolește cel ce stătea între Brutus și Augustus, în timp ce o scana pe Angie din cap până în picioare. Pot și înțelege de ce...
Svetlana chițăi deranjată de faptul că asistenta îi furase pentru câteva secunde lumina.
—Da, da, înger... E cumințică și supusă, cum se cuvine pentru o fetișcană ca ea. Poți să îi spui oricum vrei tu, Cain! Numele nu îi contează! remarcă consoarta, cu răutate
Augustus interveni, cu o notă de ironie, vizibil rușinat de situație:
—Asta ar însemna sclavie, prințeso. Și nu tolerăm asta în compania noastră. Ne tratăm angajații și asociații cu respectul cuvenit.
Svetlana își aranjă puțin buclele sale brunete, deja perfecte și se scuză exasperată înainte de a părăsi încăperea.
Bărbatul ce purta numele de Cain izbucni în hohote de râs.
—Soția ta e o figură de femeie, Augustus! zice încercând să își potolească râsul aprinzându-și un trabuc. Îmi plac astea!
Asociatul părea stânjenit de relaxarea de care dădea dovadă amicul său și îl săgetă din priviri.
Angie, dându-i dreptate lui Cain eșuă din a-și suprima râsul.
Augustus strânse din pleoape pentru câteva secunde, îmbujorat.
—Trecând la o notă mai serioasă a lucrurilor, vă rog să mă urmați în sala de ședințe, domnilor, pentru a discuta noțiunile elementare.
—Cu plăcere! exclamă Brutus, parcă așteptând cu nerăbdare o replică din partea cuiva pentru a încheia micul show amuzant ce începuse
Cei doi porniră spre sală, dar Cain mai poposi câteva secunde nescăpând-o pe blondă din privire, rânjind în colțul gurii în timp ce-și stinse trabucul pe jumătate fumat pe birou.
Ceva din privirea străinului o făcu să se simtă ciudat totuși, nu putea nega însă că îl găsea foarte atractiv. Pielea sa era puțin măslinie, avea un maxilar puternic și ochii verzui deschis. Părul îl avea șaten, bine aranjat și per total părea foarte aranjat din orice punct de vedere oricum. Avea buze pline.
Femeia își reveni din visare și își prinse între degete cruciulița de la gât, scuturându-se de gândurile nepotrivite pe care începea să și le facă despre asociatul șefului său.
—Hah, ce ironic... mârâi acesta ca pentru el și părăsi camera val vârtej, lăsând-o pe Angie singură, contemplând la cele întâmplate.
„Ce Dumnezeu a fost asta...?"