Shane Collins

Capitolul 5. NECUNOSCUTUL

Lângă acel email a fost lasat un numar de telefon :07******** "Daca vrei ca prietena ta să trăiască, suna la acest numar" .

Sunt speriata, trebuie sa anunț pe cineva! Defapt nu,nu pot anunta pe nimeni, trebuie sa ma descurc singura dar nu stiu ce sa fac, nu am fost pusa niciodată in situația asta. Cine poate sa fie? Toata lumea o urăște, nimeni nu o suporta doar pentru ca a fost impreuna cu acel baiat! Nici macar nu il cunosc pe acel baiat.Defapt, ar fi o posibilitate ca băiatul blond sa fie de vină, el a spus ca urmează sa ne vedem si el stie ca nu m-aș întâlni cu el decat daca aș fi obligată cumva, iar acesta ar fi modul prin care el actioneaza. Dar nu stiu cum sa dau de el. Nu am nici numarul lui de telefon, nici nu știu cum il cheama, ceea ce înseamnă ca nu pot sa-l găsesc.
Eram sigura ca o sa pățească asta daca ramane singura cu toți dubiosii aceea, nu trebuia sa o las, trebuia sa fiu mereu alaturi de ea, asa cum ne-am jurat de mici, este numai vina mea.
Ma îmbrac si pornesc sa o caut. Nu am de unde sa încep asa ca merg pe toate străzile daca e nevoie.Cobor pe geam si ma asigur ca părinții si frații mei dorm pentru a nu vedea ca vreau sa plec, asa ca imi iau talpașița cat mai repede.

Baiatul blond pov:

Prima data cand am vazut-o a fost in acel club. Era asa de frumoasa, delicata si firava. Avea ochii de un caprui intens,rochia i se aseza pe corp asa de perfect, avea gropițe si privirea ei te facea sa te topești, era una foarte intensa. Stiu ca m-am comportat ca un bădăran, trebuie sa ii arat ca sunt un băiat foarte ok si ca pot fi băiatul perfect pentru ea. Am avut un trecut destul de trist si nu stiu cum sa ma comport in preajma unei fete,dar nu ma dau bătut. Totusi nu as vrea sa fiu impreuna cu ea deoarece fac parte dintr-un grup destul de naspa si a-și putea sa o pun in pericol si nu vreau ca cineva sa se atinga de ea.
Prefer sa ies pe afara sa ma plimb si sa imi liniștesc gandurile.Ea nu stie ca noi locuim in acelasi cartier, casa langa casa si ca de aceea eram afara in toiul noptii in gradina ei.
Acum sunt afara si ma plimb, este destul de racoare, dar racoarea ma ajuta sa imi limpezesc gandurile.
Merg linistit si ma trântesc brusc de cineva :Uita-te pe unde mergi!
Fata:Ma uit idiotule, nu vezi ca mă grăbesc?
Cand ridic privirea vad ca e o fata destul de scunda, cam pana la umerii mei, îmbrăcata cu haine de casa si deasupra o geaca destul de subțire pentru vremea asta. Este chiar ea. Destinul ne face mereu sa ne intalnim(si imi apare un moc zâmbet in coltul gurii).
Fata:Tu esti! TU mi-ai furat prietena,spune-mi unde e! Stiu ca tu ai luat-o ca sa ne intalnim, cat de cretin poti sa fii sa ma sperii asa? Unde o tii?La marginea padurii? Unde o tii? Spune - mi!
In tot acest timp ea plângea si dadea cu pumnii in pieptul meu.
Eu:Linisteste-te prinți, nu am luat-o eu, de ce crezi ca as face asta?
Fata:Ca sa te întâlnești cu mine, stiai ca nu o sa vreau sa ma întâlnesc cu tine asa ca ai furat-o!
Eu:Prinți, stiu ca esti innebunita dupa mine dar de unde ti-a venit ideea cu povestea? Imi place!
Fata:Da-te din calea mea! Ți se pare ca glumesc?
Eu:Pot... Pot.. Sa te ajut! Dar mai intai de toate cred ca trebuie sa ma cunoști pentru asta!
Fata:Stiam ca esti un obsedat, lasa-ma!
Eu o prind de maini si o opresc.
Eu:Nu vreau sa fac nimic de acel fel. Vreau doar sa te ajut sa îți gasesti prietena. Daca vrei bine, daca nu la fel de bine!
Fata isi sterge cu marginea bluzei ochii si față si pare ca are un moment de gândire.
Fata:Ok, accept! Maine dimineață la prima ora ne vedem in fata casei mele!
Eu:Bine! Si te rog, nu îți face griji, totul o sa fie bine!

Sper ca daca o ajut, sa isi dea seama ca pot fi un baiat ok si ca pot avea grija de ea, ca pot fi si eu sensibil si de treaba cu persoanele care trebuie.