Căștile în urechi și gluga pe cap.
Plimbându-mă prin parc.
Tristă și plictisită de viață.
Rece ca apa cu gheață,
Cu lama în mână și sticla de coniac.
Zâmbind și pe dinăuntru pierind.
Machiată și ne dormită de gânduri obosită.
Rock și metalică depresie simbolică :)
Din dragoste suferind prea puțin gândind.
Distrusă și refăcută parcă renăscută.
Uit cum mă cheamă și cine sunt.
Cum ajung acasă, măcar am o casă?
Un loc numit așa parcă aveam ceva ;)
Părinți, ce-i aia?
Prieteni, Am așa ceva?
N-am crescut pe stradă dar aici mă simt acasă.
Nu mai bea spunea cineva, nu mai fuma mai zicea altcineva.
Cine sunt ei să-mi spună ce să fac?
A, da părinții mei.
Pe care nu-i interesează ce fac. :)
Fumez ca să mă relaxez, beu de fericire că nu mai știu ce e aia iubire.
Trăiesc dar mor după încă o gură de amor sau poate alcool?
Cine știe dacă încă mai sunt vie? :))
CITEȘTI
Sentimentul
PoetryMici poezi scurte, scrise din durere și suspine doar pentru tine ... legate de depresie sau tristețe. Învățate de creier pentru inimă. Lecții abandonate și de suflet uitate.
