1

614 48 10
                                    

Jin pov

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Jin pov.

A fost o zi asa plictisitoare, nici un client, nici un vizitator, nici o entitate demonica care incearca sa distruga lumea, nimic amuzant.

Ma intorceam de la cumparaturi, mi-am luat mai multe plante pentru viitoarele potiuni, in special lavanda si vanilie, fara astea doua nu pot face aproape nici o vraja deci trebuie sa le am mereu la mine.

Era destul de tarziu, soarele parasise cerul de mult si in locul lui a venit o luna plina minunata. Mereu am crezu ca noaptea cu luna plina e asa romantica, perfecta pentru o plimbam de seara cu partenerul tau.

Am intrat in padure, nu mai era mult pana la cabana mea.

In tacerea nopti se auzii un tipat plin de teroare care ma ingrozit, chiar daca sunt un vrajitor si traiesc in mijlocul padurii nu inseamna ca nu sunt o pisica speriata.

Jumatea umana din mine imi zicea sa fug dar jumatea de demon din mine imi zicea sa ma duc spre acel loc.

M am trezit alergand spre locul de unde s-a auzit sunetul. Sunt un vrajitor pana la urma, jumate om, jumate demon ce se poate intampla asa rau?

Si acolo am vazut, zacand intr-o balta de sange un sarman om. Oare e mort?

Cadavrul a inceput sa urle, cred ca nu e mort.

Imediat cum si-a miscat mana am putut observa urmele de ghiare de pe umarul lui stang. Daca se transforma acum o sa fie extrem de infometat si eu fiind primul lucru pe care il va vedea..nu va fi frumos.

Mi-am deschis repede geanta in care imi tineam ingredientele cumparate azi si am preparat repede o potiune pentru somn, care in situatia asta nu te adoarme cu adevarat, mai mult te paralizeaza temporal, astfel incat sa nu simti nimic si sa nu te poti misca.

I-am suflat praful in fata si am privit cum tipetele lui incetau, si muschii se relaxau.

Acum, cum il duc pana la cabana?
Noroc ca nu era prea departe. L-am carat in toate pozitile posibile pana am ajuns.

Adevarul despre casa mea este ca pe dinafara arata ca o cabana a unui om nebun din parure de care nu vrei sa te apropii dar inauntru e un castel.

Am nevoie de mult spatiu, intr o camera invoc spirite, in alta torturez vampiri, in alta fac potiuni, alta e speciala pentru prietenul meu cel mai bun Hoseok, care e un triton deci are nevoie de apa, alta camera e pentru zane etc.

Si bine inteles ca am si o camera specifica pentru varcolaci. Are peretii din otel si tavanul e din sticla, astfel incat puterea lunii sa ajunga in camera.

L-am aruncat pe barbatul necunoscut in camera speciala pentru el impreuna cu niste resturi de animale, daca nu mananca imediat ce se transforna e posibil sa inebuneasca, si eu nu vreau un varcolac nebun in casa mea.

In mai putin de o ora efectul potiuni s-a stins si acum puteam sa ii aud tipetele de durere ale varcolacului.
O sa aiba o dimineața amuzanta

The rules of the forest /Yoonmin Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum