~23. 03.2020~
Azi am fost din nou la spital. Mi-au înțepat din nou mâna dreaptă de vreo zece ori, încercând să găsească o venă idioată. Mi-a fost destul de urât, dat faptul că mama a avut niște treabă și a trebuit să stau jumătate de timp singură.
Când am ajuns acasă ploua. Tu erai pe veranda mea. Păreai un cu totul alt Alek. Zâmbetul care mă făcea să tresar, a dispărut. Ochii vii ce mă hipnotizau, acum erau înlocuiți cu unii parcă vestejiți, umbriți de tristețe.
Am coborât din mașină, apoi mama ne-a lăsat să discutăm în liniște pe verandă.
Te-ai apropiat de mine și mi-ai întins un carnețel. Pe acel carnețel am scris tot ceea ce mi s-a întâmplat până acum, inclusiv faptul că am început să țin la tine mai mult ca la un prieten.
De abia după ce m-am apropiat mai tare de tine, am putut observa lacrimile uscate ce îți pătau chipul.
Tăcerea se lăsase peste noi. Asta până când tu ai distrus-o.
,,Este adevărat?" m-ai întrebat dezamăgit.
Erai dezamăgit de faptul că te plac? De faptul că o fata muribundă, schiloadă și fără păr propriu te place?
,,Chiar ai...cancer?" m-ai făcut apoi să îmi dau seama la ce te referi.
Doar am afirmat, o lacrimă scăpând din irișii stâng.
,,Cu bine Alek." ți-am spus, mai apoi am intrat în casă și te-am lăsat complet dezamăgită.
CITEȘTI
Înainte de a muri|Finalizată|
Short Story||proză scurtă|| dragoste|| dramă|| Clarisse este o fată care se gândește des la ce se află dincolo de norii îndepărtați. Știe că odată și odată va trebui să plece și ea acolo. Știe că va trebui să se alăture și ea stelelor la un moment dat. ...
