Capitolul 22

797 86 5
                                    

    ~13.03.2020~

       Din nou în aceeași cameră ce îmi vindecă trupul, dar îmi omoară încetul cu încetul sufletul.

       Din ziua în care te-am mințit, starea mi s-a agravat.

      Aveam tot timpul senzația că mi se pune o pâclă neagră peste ochi. Vomitam mai mereu sânge și tremuratul a început să facă parte din mine. Părul lung pe care îl aveam odată, de abia mai se zărește. A început să îmi cadă fără să îl ating. Nu l-am mai pieptănat de câteva zile bune, cu frica să îmi dispară și ultimele fire ce se țin de scalp.

        Sper că tu ești bine. Nu am vrut să îți spun nimic și am rugat-o și pe mama același lucru. Mi-e dor de tine Alek. Ție îți este?

Înainte de a muri|Finalizată|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum