~13.05.2020~
Astăzi ne-am jucat basket. Am și uitat cât de tare îți plăcea. Am și uitat că sportul era viața ta. Ai un talent extraordinar la aruncarea mingii în coș, în timp ce eu mă chinui să o țin în mână corect. Am uitat de fapt că tu erai ,,Domnul Sportiv".
Mai ții minte când ți-am dat porecla asta? Când aveam vreo șase ani și am început să facem o întrecere. Tu erai deja la linia de sosire, iar eu nici măcar nu pornisem bine.
În acea zi m-am ales și eu cu o poreclă. Atunci eram destul de grăsuță. Aveam obrajii plini și dacă începeam să fac mai mult efort, respiram după aceea precum o bătrânică. Mi-ai dat atunci o poreclă ce avea să rămână mereu în mintea șu inima mea. Mi-ai spus ,,Prăjiturică". Chiar și tot ce spuneai sună drăguț. La fel și acum. Orice cuvânt rostit de tine sună de parcă ar fi plin de zahăr. E vina ta probabil. Ești tu mult prea dulce. Sper să nu mai fii așa dulce, fiindcă s-ar putea ca pe lângă cancer, să fac și diabet.
Îmi va fi dor de ,,Domnul Sportiv". Ție îți va fi dor de ,,Prăjiturică"?
CITEȘTI
Înainte de a muri|Finalizată|
Short Story||proză scurtă|| dragoste|| dramă|| Clarisse este o fată care se gândește des la ce se află dincolo de norii îndepărtați. Știe că odată și odată va trebui să plece și ea acolo. Știe că va trebui să se alăture și ea stelelor la un moment dat. ...
