Dulce Suferință

Capitolul 2

 Am intrat destul de intrigata in casa. Nu-l cunosteam decat de o zi si deja m-a dus acasa cu masina si m-a imbratisat. Fara sa-mi dau seama m-am izbit de bunicul si bunica ce stateau in fata mea zambind. Pun pariu ca au vazut toata scena si acum o sa ma puna sa le povestesc tot.

- Ok haide, intrebati-ma, stiu ca sunteti curiosi, spun si rad usor.

- Cine e baiatul? E un prieten? Sau.... E iubitul tau?! tipa bunica si bate din palme entuziasmata. Bunicul doar ne privea si radea, asteptand raspunsul meu.

- Nu bunico, nu e iubitul meu. E colegul meu de banca si deabea il cunosc de 7 ore. Stiu, imbratisarea aia, spun gesticuland amuzant cu mainile, si eu am fost luata prin surprindere si mai mult ca atunci cand mi-a propus sa ma aduca acasa cu masina.

- Hmmm cine stie? zambeste bunicul si pleaca in camera lui urmat de bunica. Stiam eu ca ei doi se gandesc la ceva, cred ca la posibilitatea de a avea un iubit dar chiar nu stiu ce sa zic.

Am plecat in camera mea si mi-am facut rapid ghiozdanul pentru a doua zi pentru ca stiam ca diseara, cand voi ajunge acasa, nu voi mai avea timp. M-am schimbat rapid in niste haine mai lejere si am plecat spre cafeneaua unde lucram, mai nou. Am luat autobuzul si in 15 minute am ajuns. Am intrat in cafenea si am observat ca nu era aglomerat deloc, spre fericirea mea.

- Buna Mendy! o salut pe blonda de la tejghea.

- Buna Avy! spune si imi zambeste ca de obicei. O iau spre vestiar unde imi prind parul intr-un coc mai dezordonat dar destul de frumos, imi dau jos hanoracul si raman in tricoul meu alb si imi pun asa zisa uniforma care consta mai mult intr-un simplu sort. Ies din vestiar si imi incep treaba. Aveam program pana la 20:00 si era deja ora 18:00 asa ca mai aveam doar doua ore, timp in care ma apucam de strans si ma pregateam sa plec acasa. Cand aproape am terminat programul, Mendy ma striga cu o voce vizibil panicata.

- Avyanna scuze ca te deranjez dar trebuie sa te rog ceva neaparat, spune ea intr-un suflet.

- Ce e Mendy ai patit ceva?

- Pai Robert a cazut si si-a spart capul si are o manuta rupta. Spune si vad cum ii dau lacrimile. Eu si Mendy ne cunoastem de mai mult timp si stiu ca are un baietel pe nume Robert, foarte dragut si frumos care seamana cu ea.

- E ok Mendy tu du-te si rezolva totul. Eu te voi inlocui pana cand rezolvi totul. Spun cu putina tragere de inima. Aceasta ma imbratiseaza si imi promite ca se va revansa dupa ce va reveni.

Am sunat-o pe bunica si am anuntat-o ca ajung mai tarziu apoi m-am apucat de lucru. Dupa o ora am auzit usa deschizandu-se si pe ea intrand mai multe persoane. Ma intorc si ii vad pe cei cinci baieti alaturi de 3 sau 4 fete si alti doi baieti. Raman putin blocata apoi ma duc pentru ai intampina.

- Bine ati venit! Spun zambind usor.

- Buna Avyanna! imi spune Ezekiel oferindu-mi un zambet cald si dulce care imi topeste inima. Zambesc rusinata si il privesc pe Ace care ma privea cu o spranceana ridicata apoi a pufnit cand mi-a vazut zambetul rusinat si s-a asezat la o masa. Ceilalti l-au urmat iar eu le-am luat comenzile si in cateva minute le-am adus tot ce au comandat. Au stat undeva la o ora jumatate apoi inainte de a pleca, Ezekiel vine spre mine si ma intreaba.

- Hey Avyanna, nu vrei sa vii cu noi? In seara asta ne strangem la mine acasa toti care am fost acum aici pentru o mini petrecere. Ce zici, vii? ma intreaba intr-un suflet.

- Nu stiu ce sa zic Ezekiel, nu stiu daca m-ar lasa bunicii mei sa vin la petrecere plus ca maine avem scoala, spun pe un ton mai scazut.

- Mergem si vorbim cu bunicii tai Avy iar scoala nu este o problema, putem absenta pentru ca este prima saptamana iar profesorii nu pun absente, spune si ma mangaie usor pe spate. Ce  zici, vii? ma intreaba zambind usor.