Dragoste sau Răzbunare

Marea Provocare

Thomas A. Bryan

Se apropie momentul, dar nu oricare moment, ci acela în care voi ieși pentru a-mi dovedi nevinovăția. Trei ani de zile mi-a luat pentru a țese un plan ca să scap, plănuind fiecare detaliu și mișcare a mea ca să nu dau greș. Timp de trei ani am stat aici, în închisoarea Kauf , una de-a dreptul renumită din care nimeni nu a putuse evada vreodată și în care oameni după un an sau doi înnebunesc, însă eu nu deoarece sunt nevinovat . Am fost închis pe nedrept, de către cel mai bogat om din lume Nicholas Duncan, înscenându-mi că i-am ucis soția sa, pe Esmeralda Duncan.

Eram valetul ei încă din fragedă tinerețe - fiindcă mă adoptase - și am devenit cel mai loial și devotat, niciodată nu i-aș fi făcut rău, cum aș fi putut să o ucid când ea se purta și ajunsese să fie ca o mamă pentru mine - pe care nu o avusesem până s-o întâlnesc - , dar Nicholas - soțul ei - aranjase totul, astfel luându-ne pe amândoi pe nepregătite. Soția lui bănuia că plănuia ceva, însă nu înspre bine, dar se pare că a fost cu un pas înaintea ei și a mea deoarece eram niște obstacole care trebuiau eliminate - De ce? încă n-am aflat răspunsul, dar îl voi afla însă îmi dau seama că dacă și-a omorât propria soție, ar fi în stare să facă mult mai multe lucruri pentru a-și duce la îndeplinire planul. Am fost rămas să rezolv niște probleme, dar când am ajuns la insula unde familia Duncan merse pentru o scurtă vacanță - Esmeralda mi-a cerut să fiu prezent fizic, însă n-am mai aflat de ce - și am intrat în casă unde am văzut-o pe Esmeralda în living întinsă jos pe podea deasupra unei bălți de sânge și pe Nicholas legat de un scaun și cu un căluș în gură. Stăpân pe mine, m-am grăbit să îi iau pulsul Esmeraldei de la mână și gât - am fost instruit în astfel de situații cum să acționez -, dar pe când eram încă lângă ea pentru ai lua pulsul, poliția apăru spărgând ușa și intrând, astfel fiind încriminat de ucidere, însă nu au stat să asculte și povestea mea - sigur Nicholas a avut grijă. Însă se va înșela și îi va părea rău că nu m-a ucis și pe mine în acea zi, îl voi face să plătească scump. Am pierdut 3 ani din viață după gratii, dar cel mai mult mi-a luat " o mamă " de lângă mine și am rămas iarăși orfan, iar pentru asta nu-l voi ierta niciodată.
Mă uit la soare printre gratiile care lasă ca aerul și lumina să pătrundă în celula mea. Sunt groase și mai dure ca oțelul, astfel că nimeni nu poate evada. Ușa celulei este din același material, numai că se deschid la doar o apăsare de buton - o greșeală destul de mare - , dacă încerci să le forțezi primești în schimb un șoc electric, destul de puternic cât să te slăbească și să-ți bage mințile-n cap dacă vrei să mai încerci încă o dată.

Este aproape de asfințit, este o zi de vară caldă și știu de ce am ales această zi. Este ziua în care am fost închis cu trei ani în urmă, 21 iulie, ziua în care a fost ucisă și stăpâna mea. Nu se vor aștepta ca eu să evadez în această zi, chiar dacă rămân mereu vigilenți. Nu pot da greș, nu acum, când am plănuit cu grijă cu prietenul meu cel mai bun Roberto Benone, fiecare mișcare în cele 3 ore care-mi erau acordate să vorbesc cu cineva de două ori pe an. El nu s-a îndoit de mine niciodată, nu a crezut informațiile oferite de mass-media. Pe el mă bazez acum, firul vieții mele depinde acum de el - dacă a rămas alături de mine - dacă nu m-a abandonat ca și ceilalți care au arătat cu degetul în mine ca și la un exilat. Mă uit afară, ultima rază de soare începe să dispară, atunci se aude...

Roberto Benone

Azi mă trezesc înainte ca soarele sa răsară. Este o zi specială, însemnată în telefonul meu - este acea zi. Mă pregătesc încă de dimineață pentru a pune ultimele detalii la punct a planului - al meu și al lui Thomas. Niciodată nu voi crede ce a spus lumea despre el, îl cunosc încă de când aveam 7 ani. Am copilărit împreună, am mers la școală împreună fiind în aceiași clasă. Eram cei mai buni din școală și apoi din liceu și facultate. Am avut noroc - aș putea spune - să nimerim în aceiași clasă de fiecare dată. Am devenit foarte buni prieteni, el fiind pentru mine fratele pe care nu l-am avut niciodată - fiind singur la părinți. După terminarea facultăți, el sa retras ca să-și intre cu totul în rolul de valet al familiei Duncan care îl adoptase și îl susținu-se pentru a termina și facultatea - Esmeralda Duncan adoptând-ul de mic fiindcă împreună cu Nicholas erau o familie puternic financiar fiind cea mai bogată din lume. Mă întrerup din gânduri pentru a continua să pun într-un ghiozdan haine noi pentru Thomas - poate va vrea să-și schimbe ținuta - , iar în alt ghiozdan pun 2 pistoale Walther PPQ - cine știe, poate vor trebui - alături de niște gloanțe, niște grenăzi fumigene - nu-mi trebuie mai mult de 5, sper - ,un Novritsch SSG10 airsoft sniper rifle - dacă vor apărea musafiri - și un aparat de bruiaj a semnalului pentru a ne pierde urma. Era să uit apa, foarte esențial pentru Thomas fiindcă va trebui să alerge din răsputeri dacă vrea sa scape - așa că bag o sticlă cu apă în primul ghiozdan.
Când termin de pregătit aproape totul e amiaz. Acum urmează cea mai grea parte, trebuie să intru în sistemul de securitate al închisori Kauf - care este foarte ridicat și încurcat - și trebuie să am multă grijă ca nimeni din închisoare să nu-și dea seama că cineva vrea să intre în baza lor de date. Deschid leptopul pe biroul din cameră și îmi încep treaba fără nici o secundă să mai pierdut. Abia pe la 6 după-amiaz am reușit să mă infiltrez în baza lor de date - foarte complicată. Caut celula în care se află Thomas, iar cu ajutorul camerelor de supraveghere văd că la ușa celulei lui sunt 2 soldați care l-ar fi omorît dacă ar reuși cumva să evadeze - nu că sa-r fi întâmplat fără ajutorul meu. Este în celula A1, aflată în cea mai securizată zonă, nimeni nu ar putea scăpa de acolo, dar el va reuși - știu - fiindcă a fost acuzat pe nedrept și va lupta pentru a arăta lumii că este nevinovat .
Pregătesc toate lucrurile, închid leptopul și ma duc spre avion. Este un MIG-35 - unul scump - , dar al familiei mele sau mai bine zis a fost a lor până au murit într-un cumplit accident, iar acum mi-a rămas mie. Este pentru 2 persoane, perfect pentru mine și Thomas. Urc și mă pornesc, fiindcă fac aproape 3 ore până acolo și nu trebuie să mă apropi mai mult de 30 km,fiindcă m-ar lua în vizor.
Când sunt aproape de închisoare pun pe pilot automat și mă uit la soare - Înainte ca ultima rază de soare sa dispară fi pregătit, i-am spus lui Thomas la ultima vizită - e aproape de asfințit. Scot leptopul, intru acum cu ușurință în baza lor de date - pe fața mea apare un zâmbet - și apăs " Enter ", iar eu sper ca haosul să fii început. Nu, eu nu sper, ci știu că a început.