Când seara se lăsa în Seul, nimeni nu mai era in siguranță. Două lumi deja se contopeau și totul se sfârșea sângeros. Baekhyun preferase să nu creadă în așa ceva, până când l-a vazut pe el. Înalt, cu o fata unică si o aură plină de mister.
Curio...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era deja dimineață când Baekhyun privise obosit ceasul. De două nopți în coace nu reușise să doarmă, un sentiment de neliniște îl măcina pe dinăuntru. Poate din cauza articololor pe care le citise, atâtea crime se petreceau și atâtea dispariții, încât lumea dădea vina pe supranatural. Asta era imposibil de crezut pentru băiatul cu par argintiu, dar asta nu însemna că nu îl treceau fiorii.
—Haide, Baekhyun! O să întarziem din nou! Țipă Luhan la el când pașii în dormitor, privindu-și colegul de apartament cum stătea și privea în gol, în mijlocul patului.
—Cobor acum!Haide Lulu, nu mai fii așa....spune acesta privindu-și prietenul care stătea în fața lui încruntat. Ura să îl vadă pe Luhan supărat pe el din lucruri mărunte.
—Nu sunt...doar sunt agitat. Jieun a disparut de doua zile, pe când pleca de la facultate și nimeni nu mai știe nimic de ea. Doar sunt agitat, îmi fac griji pentru tine Baek. Spune blondul așezându-se lânga el în pat, privindu-l serios.
—De ce ai fi îngrijorat pentru mine?
—Pentru că, barul este departe și mereu mergi seara, singur. Spuse Luhan, adevarul este că barul la care Baekhyun lucra era destul de departe, dar doar așa se putea întreține, ținând cont că tatăl său refuza să îl susțină financiar, de cand îi aflase adevarata orientare sexuală. Cum un om putea să își renege așa propriul copil, nedându-și seama că îl măcina și distrugea pe dinăuntru. Rămăsese singur, se izbise de realitate la o vârstă mult prea tânără, iar coșmarurile din fiecare noapte nu îi dădeau pace, mereu se întorceau și îl chinuiau.
—Haide Luhan, zâmbeste și lasă asta la o parte presimt că azi v-a fi o zi bună. Spune acesta zâmbind adorabil ridicandu-se din pat.
Byun Baekhyun nu murise în acea zi blestemată, dar fără ca nimeni să știe în spatele acelei măști fericite se ascundea un iad pe care tânărul era obligat să îl trăiască singur.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
,, Inevitabil iar ma omoara Umbra ta ramane si ma chinuie Ma omoara, ca pe toti ceilalti Am ignorat asta, Dar de ce sunt inca singur? Credeam ca nu ma vor preocupa despartirile, dar nu imi e asa usor sa scap de un obicei cum esti tu. Din pacate tu persisti si asta ma face sa regret Contrar tie, care traiesti bine eu sunt deja jumatate mort. Eu nu stiam cat de grele sunt despartirile Am fost egoist, am ignorat lacrimile tale, Inevitabil, iar ma omoara Umbra ta ramane si ma chinuie Ma omoara, ca pe toti ceilalti Am ignorat asta, dar de ce inca sunt singur?"
