Când seara se lăsa în Seul, nimeni nu mai era in siguranță. Două lumi deja se contopeau și totul se sfârșea sângeros. Baekhyun preferase să nu creadă în așa ceva, până când l-a vazut pe el. Înalt, cu o fata unică si o aură plină de mister.
Curio...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Simții atingerea rece, atingerea unei viitoare morți chinuitoare. Acea piele rece, lipsită de scânteia vieții îi atingea pielea fierbinte formând un contrast de agonie, care îi provoca baiatului și mai mulți fiori. Respirația aceea rece pe gatul său îl făcu să se zbată sub privirea sadică a creaturii din fața lui când colții au zgâriat pielea sensibilă a gătului. Un firicel de sânge se scurse lent spre umăr, baiatul închizând ochii așteptând ca acei colți să se afunde, dar asta nu se întâmplase. În schimb strânsoarea în care era prins devenise innexistentă, privii în față văzând cum acel bărbat era trântit pe jos de un bărbat brunet destul de bine făcut cu o priviire glacială. Necunoscutul îl privii fix în ochi pe Baekhyun în timp ce îi rupse gâtul bărbatului care căzuse lent pe asfaltul rece.
—O nu! E mort! Țipase Baekhyun frica citindu-se pe fața lui când străinul se apropie de el trecând peste cadavrul omului .
—Nu mai țipa! spuse bărbatul pe un ton rece. Haide, mergi cu mine. spuse acesta autoritar făcându-i semn băiatului să îl urmeze.
—Nu merg nicăieri până nu îmi spui cine ești și ce se întâmplă! spuse acesta oprindu-se în loc.
—Nu e cazul să pui întrebări stupide.
—Dar măcar numele tau... Spuse Baekhyun încet făcându-l pe bărbat sa ofteze.
—Junmyeon, Kim Junmyeon. spuse brunetul. Acum haide și acoperă nenorocirea aia de zgârietură. spuse Junmyeon serios mergând pe alee până la o mașină neagră care stătea parcată sub un pom.
—Eu nu vin. spuse Baekhyun serios oprindu-se când brunetul îi deschise portiera. Nu avea încredere nici în cunoscuți darămite într-un bărbat ciudat care tocmai omorâse o persoană. Era prea mult pentru el, voia ca acum să se trezească în patul său și ca totul să fie un coșmar, dar când bărbatul îi prinse strâns brațul trântindu-l pe bancheta din spate știu că nu e așa.
Îi era prea frică să zică ceva, așa că tot drumul stătuse tăcut mici lacrimi alunecând pe obrazul lui. Poate era frica, poate oboseala sau toate lucrurile care se acumulaseră și îl făceau să se simtă dezamăgit de el însăși, nici el nu își dădea seama. Nu realizase când masina a intrat într-o curte imensă, oprindu-se în fața unui conac, pe care se cățărau mai mulți trandafiri roșii.
—Mișcă. zise Junmyeon dur trăgându-i brațul cu forță și strângându-l fără milă făcându-l pe băiat să scâncească.
Bărbatul avea mâna rece, precum mâinile acelei creaturi care îl atacase, cea ce îl făcu pe Baekhyun să tremure puternic. Îl trase mai mult până în interiorul conacului, iar când ajunseseră în mijlocul unei încaperi imense îi dădu brusc drumul, picioarele lui Baekhyun nu îi mai susținuseră greutatea așa că se prăbușii pe covorul persan din mijlocul camerei.
—Suho, nu trebuie să fi așa barbar cu musafirul nostru. se auzi o voce groasă dar dulce din capătul scărilor iimense ce duceau în diferite camere.
—Taci Minseok, data viitoare nu ai decât să te duci tu după punga de sânge a lui Chanyeol. spuse Suho dur. Baekhyun doar privea derutat ce se întâmpla în jurul lui. ,,Pungă de sânge,,? ce voia să zică cu asta?
—Băieți nu mai fiți așa lipsisți de milă, bietul de tine pari derutat. spuse un bărbat brunet și scund, apropiindu-se de el, ajutându-l să se ridice și să se așeze pe o canapea roși din stofă. Ignorăi nu gândesc prea mult! Sunt Kyungsoo, tu cine ești? întrebă acesta blând făcându-l să se destindă un pic.
—Baekhyun. puse acesta timid.
—Păi îmi pare bine să te cunosc Baekhyun. Ai plâns cumva? ai ochii roșii. afirmă acesta
Blondul nu răspunse ci doar dădu afirmativ din cap, ușor rusinat. De ce era aici? CIne erau toate aceste persoane? Și de ce toți îl priveau așa?
—Stai calm, Baekhyun! O să afli totul ! se auzi o voce puternică, care răsună în toată încăperea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Soarele roșu e umbrit de întuneric Pierzând lumină și întreptându-se spre asfințit În acea pădure fără sfârșit Deasupra i se oprește soarele la răsărit
Soarele ferbinte se stinge coborându-se În locul tău gol, vine o stea Clipele care am crezut că vor dura veșnic Acum se răsfiresc în toate părțile
Și ziua, și noaptea nu au un sens, ceasul de pe masă O lumină stelară a lunii în forma ei frântă Soar golul a rămas, nu mă pot împăca cu asta Singura lumină din lume
Soarele e în cădere, în amurg În amurg, e în cădere Soarele e în cădere
În amurg, tu și eu Când soarele cade și dispare Tu, ce-mi străluceai luminos, cădeai tot mai jos Căzând în jos, căzând în jos Soarele cade, cu ultima minciună, nu pleca Choar dacă vine întunericul eu nu acopăr lumina Ia-mă de mână, oricum asta va trece peste toate Mi-e dor de tine mai mult și mai mult, e ireversibil Singura lumină din lume
