Asya Evcen și Yasin Urzeli sunt doi străini, asta până când Asya află că tatăl ei o va căsători cu un văduv bătrân. Simțind că viața ei va deveni un coșmar, vrea să își curme suferința, însă este salvată de Yasin în ultimul moment.
Pentru a o ajuta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Vântul puternic îmi suflă părul în toate direcțile, rochia colorată fluturând în jurul picioarelor mele tremurânde. Lacrimile fierbinți îmi curg pe față și îmi încețoșează privirea, totul devenind neclar.
Așa este mai bine, îmi spun cu tărie, privind în jos, la apa furioasă de sub stânca înaltă. Fără suferință, totul se termină atât de repede. Închid ochii, dar nu prind destul curaj. Țip de frustrare, vocea mea auzindu-se cu putere de la înălțimea asta. Îmi imaginez cum strigătul durerii mele călătorește în lume, ajunge la toată lumea, însă nimeni nu-mi poate curma suferința. Nimeni nu o poate face. Doar eu o pot face. Doar eu.
Îmi deschid brațele ca o pasăre gata să zboare și ascult cu atenție valurile apei care se sparg cu putere de piatra ascuțită a stâncii. Curând valurile mă vor purta. Voi ajunge la mama care-și va deschide brațele protectoare pentru mine și îmi va șopti în păr că toată tortura s-a terminat. Că acum sunt lângă ea.
Pieptul mi se zguduie de plâns în timp ce frica îmi circulă prin vene, aproape paralizându-mă.
Nu mă voi căsători cu bărbatul ăla. Nu o voi face. Nu voi fi de vânzare.
Când acel bărbat a venit și i-a propus tatei să mă dea pentru o sumă de bani, am simțit că pământul s-a transformat în iad. Știam. Știam dinainte că tata va accepta. Cum să nu o facă? Ar refuza el să fie socrul domnului Zeki Iynemli, cea mai bogată persoană din Șirince și nu numai?
Refuzul meu a fost în zadar, lacrimile mele au fost doar de decor, tata fiind în culmea fericirii.
Logodna ar trebui să aibă loc peste o săptămână, dar asta nu se va mai întâmpla deoarece eu nu vreau să trăiesc așa. Aprope că îmi vine să zâmbesc dându-mi seama că tata va suferi că nu va mai fi socrul lui, nu moartea mea.
Vuietul vântului mă aduce în prezent și deschid ochii, începând să mă pregătesc sufletește.
Nu mai este nimic bun pentru mine aici. De când a murit mama nu a mai fost nimic bun.
