Căsătorie mincinoasă Vol. II

C a p i t o l u l VI - Singura soluție

         

          Este în stare de șoc sau poate doar speriată, însă în momentul în care mâna mea o atinge pe umăr își ridic capul cu rapiditate și inima mi se înmoaie când văd frica din privirea ei.

           Fir-ar să fie! O să am mari probleme din cauza ei, dar nu regret nici un minut că nu am făcut cale întoarsă când am auzit ce se întâmplă. Zeki mi-a demonstrat, din nou, de ce nu-l plac deloc.

           ― Liniștește-te, sunt eu, îi spun și mă aplec la nivelul ei. Ești bine?

            Îi cercetez chipul cu atenție și privirea mi se oprește pe obrazul ei care poartă urma roșie a unei pălmi puternice.

          ― Animalul, mârâi printre dinți.

           Zeki este pe jos, în spatele meu și mormăie ceva, fiind aproape inconștient.

           ― Haide, îi spun Asyei, trebuie să plecăm până nu vin slugile lui.

           Zeki a fost mereu înconjurat de oameni meniți să-l apere, având dușmani la greu.

           Asya se uită la mâna mea întinsă spre ea și pare foarte nehotărâtă. Se uită și la Zeki, apoi înghite în sec.

           ― Haide, Asya! insist.

           Mai durează câteva secunde până când îi vin mințile la cap și mă prinde de mână, permițându-mi să o ajut să se ridice. Tremură atât de tare încât este vizibil, dar noroc că poate merge. Trecem pe lângă Zeki și ieșim din dormitor. Asya gâfâie speriată și se uită în stânga și-n dreapta, așteptând din clipă în clipă să se întâmple ceva.

           ― Este în regula, încerc să o liniștesc, oprindu-mă în loc.

           O prind de bărbie și îi ridic privirea spre mine, să fiu sigur că înțelege ce îi spun.

           ― Va trebui să te calmezi, să pară că nu s-a întâmplat nimic. Bine? Trebuie să ieșim de aici fără să dăm de bănuit.