Asya Evcen și Yasin Urzeli sunt doi străini, asta până când Asya află că tatăl ei o va căsători cu un văduv bătrân. Simțind că viața ei va deveni un coșmar, vrea să își curme suferința, însă este salvată de Yasin în ultimul moment.
Pentru a o ajuta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aproape mă târăște, căci oricât încerc să-l opresc este în zadar. Îi repet întruna să-mi dea drumul, ba chiar încep să îl lovesc cu pumnul peste mână, dar degeaba. Nici măcar nu pare să simtă loviturile mele repetate.
Nu mă pot întoarce acasă. Nu vreau să mă întorc.
Deodată pare să se rupă cerul, un fulger crăpând norii întunecați de deasupra noastră. Picăturile devin tot mai dese, mai rapide și mai mari, udându-ne până la piele. Trecem pe lângă sacoul lui zburat de vânt și, dintr-o mișcare rapidă, îl culege de pe jos, apoi își continuă drumul, ignorând protestele mele acide.
― Dă-mi drumul, auzi? Cine te crezi de îți permiți să mă forțezi să vin cu tine? mă răstesc la el, încercând cu efort să-i desfac degetele.
Aproape mă împiedic într-un bolovan și fac câțiva pași împleticiți, recăpătându-mi echilibrul cu ajutorul lui. Clatină din cap și încetinește pasul, dar tot nu-mi dă drumul la braț.
Părul lui negru s-a îmbibat de apă și i s-a lipit de frunte, dându-mi dorința de a ridica mâna pentru a-i înlătura șuvițe din ochi. Dar nu fac, cum aș putea? Este un străin. Unul ciudat. Ar trebui să-mi fie teamă de el, să mă gândesc la tot felul de lucruri pe care mi le-ar putea face, aici în pustietate, unde nu m-ar auzi nimeni, însă în mod surprinzător, nu-mi este teamă.
― Nu te mai zbate atât, femeie! se răstește și el, maxilarul pătrățos zvâcnindu-i. Aproape am asistat la o sinucidere, am întârziat la nenorocita aia de ședință și pe deasupra sunt ud până la piele, continuă nervos. Crezi că îmi face plăcere să te trag după mine pe o furtună, în loc să îți bagi mințile în cap și să-ți folosești picioarele cu folos?
― Atunci ce ar fi să mă lași în pace? îl întreb, frustrată.
― Te voi duce acasă indiferent cum voi fi nevoit să fac asta. Cu forța sau de bună voie.
