Asya Evcen și Yasin Urzeli sunt doi străini, asta până când Asya află că tatăl ei o va căsători cu un văduv bătrân. Simțind că viața ei va deveni un coșmar, vrea să își curme suferința, însă este salvată de Yasin în ultimul moment.
Pentru a o ajuta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Imediat ce mă îndepărtez de casa femeii nebune, scot telefonul din buzunar și îl sun pe Zeki.
— Unde ești? Trebuia să fi aici de jumătate de oră, mormăie el nemulțumit.
Și aș fi fost dacă nu dădeam peste o sinucigașă.
— Imediat ajung, dar cred că ar trebui să o lăsăm pe mâine. Sunt ud până la piele.
Se lasă liniștea pentru câteva secunde, apoi bărbatul de la capătul liniei telefonice oftează frustrat.
— Bine. O să vorbesc eu cu domnul Yaman și te întâlnești tu mâine cu el. Oricum, se vor apuca de mâine de treabă. Te aștept la mine.
— În regulă.
În acest moment, numai la construcția fabricii și la ședință nu mă gândesc.
Femeia asta cu ochii glaciari îmi ocupă toată mintea, curiozitatea crescând pe măsură ce mă aprofundez cu gândul.
Cine este? Ce o apasă și ce a împins-o săfacăasta? Ce s-ar fi întâmplat dacă eu nu aș fi coborât din mașină săvădîmprejurimile?
Casa lui Zeki este de fapt un conac vechi, dar renovat de multe ori. Încă păstrează acel aer de vechime.
Intru pe drumul îngust care duce la casă, privind la oamenii care se adăpostesc de ploaie în corturile de pe câmpurile care se întind cât vezi cu ochii. Dacă aș fi venit cu jumătate de oră mai devreme i-aș fi găsit muncind.
Parchez în una din multele parcări din curtea conacului și mă uit încruntat la bodyguardul care se îndreaptă spre mine, ținând o mână la spate, probabil pe un pistol băgat sub centură.
