Cronicile Carminului- Fluturele. [ În editare]

Prolog

Prolog

— "Anul 1306 dupa împăratul Gelom I din ordinului Majestăţii Sale, Împăratul Blin al III-lea, ministrul Kroma Liu este demis din funcţia de Ministru al Apărării alături de fiul său Kroma Sen demis din functia de Cronicar Şef.Acuzaţiile care le-au fost aduse şi apoi dovedite sunt de trădare fata de poporul şi suveranul acestei ţări.Pedepsele ce le sunt atribuite sunt: pedeapsa prin otrăvire pentru ministrul Apărării şi pedeapsa prin decapitare în faţa poporului pentru Cronicar."

Soldatul care anunţase sentinţa celor doi bărbaţi părea lipsit de vlagă, cearcanele erau puternic pronunţate, ochii ii erau scaldaţi în lacrimi, dar ca toţi ceilalţi din palat nu putea face nimic, dorinţa împăratului era mai presus de voinţa poporului.

Cei doi bărbaţi nu meritau asta, dar dovezile erau covârşitoare şi de necontestat, indicând un singur lucru, trădarea faţă de Imperiul Carmin .

Tatăl şi fiul îmbrăcaţi în haina albă a morţii, se deplasau liniştiţi spre locurile în care aveau să-şi dea ultima suflare.

Tânărul nu avea mai mult de 26 de ani, statura sa era impunătoare, dar ochii săi senini nu reflectau nici macar a zecea parte din trădarea de care era acuza. Calmul său glaciar nu putuse fi spart nici măcar de dansul morţii pe care un călău cu plete lungi şi soioase se chinuia să-l facă cât mai înfricoşător, dorea să trezeasca frica trânărului şi să scoată la iveala adevărata faţă a trădătorului, dar Sen rămânea aceeaşi stâncă de neclintit ca atunci când a fost arestat în mijlocul palatului.

Piaţa din centrul cetaţii era plină de oameni care doreau să vadă execuţia tânărului. Poporul iubeşte vărsarea de sânge idiferent de cine este executat. Acum ceva timp era printre cei mai respectaţi oameni ai ţării, iar acum doreau cu ardoare sa vadă sangele acestuia împroşcând rogojina veche pe care statea îngenuncheat.

Candva îl auzise pe tatăl său spunand: „Oamenii sunt ca şi trestia, se apleaca în direcţia vântului.'' Câtă dreptate îi dădea în acel moment.

„ Doamne ajută-mă ! Nu le lasa pe mama si surorile mele sa vadă asta !" Îşi spuse în gând reuşind să-şi controleze impulsul de a râde isteric în faţa tuturor. Nu făcuse nimic din ceea ce se spunea că făcuse şi pentru prima dată regreta că fusese atât de sincer.

Sabia zimţată şi rece se apropia tot mai periculos de gâtul acestuia , respiraţia lui încălzea lama de oţel , o secundă crezuse că familia lui era în gloata de oameni. Nu erau. Uşurarea puse stapânire pe mintea şi sufletul lui . Aşteptă liniştit sărutul lamei reci de oţel, dorea să o încălzească cu sângele lui fierbinte.

„Cineva tot o sa te pedepsească până la urmă Majestatea Ta şi tare mă tem ca o să pierzi mai mult decât tronul la care ţii atât de mult.''

Dintr-o ultimă mişcare de dans călăul îi retezase capul tânărului cu o grimasă de mila pentru vârsta tânărului şi pentru viaţa ce tocmai s-a stins . Călăul se aşezase în genunchi şi îşi izbise fruntea cu putere de rogojina îmbibată de sânge. Un izvor de sunete se auzea dintre buzele întredeschise ale acestuia. O ultimă rugăciune pentru cel decedat înainte de ai lua capul ca să-l atârne în văzul tuturor pînă acesta va deveni praf în bătaia vântului.

                                                                                          *

În palat, în faţa biroului Ministerului Apărării erau adunaţi toţi funcţionarii în frunte cu Prim Ministrul ca să fie martori la execuţia vechiului lor tovarăş şi coleg.

„Nobilii nu se deosebesc de oamenii de rând, toţi doresc să vadă sângele celui ce are mai mult ca el. Gelozia întuneca minţile oamenilor şi îi face să-şi arate animalitatea ce încă nu a murit ."

Fusese trântit de soldaţii îmbrăcaţi în negru, pe rogojina alba şi nouă ce fusese pusa special pentru el.

Un eunuc venea grăbit spre locul execuţiei , se oprise în faţa bătrânului îngenuncheat, îşi trase sufletul după care anunţă :

— Vine Majestatea Sa Regele! Face-ţi loc! Vine Regele!

Toţi făcuseră un culoar prin care să poată trece regele alături de suita ce îl însoţea.

Fostul ministru nu întoarse privirea, ci stătea nemişcat în poziţia incomodă în care fusese obligat să-şi primească moartea.

- Ţi-ai trădat ţara pentru interese personale, implicându-l pe fiul tău, un tânăr ce ar fi fost de ajutor acestui popor, dar tu cu cruzinea şi lăcomia ta i-ai adus sfîrşitul.

Dat fiind faptul că mi-ai fost cândva de încredere familia ta nu va fi exilată aşa cum ar trebui, ba mai mult fiica ta cea mare, Kroma Sina, se va căsători cu fratele meu mai mic, prinţul Dinos, imediat după înmormantarea ta. Te avertizez, nu va fi doliu pentru tine, nimeni nu are voie să poarte doliu pentru tine şi pentru fiul tău.

—Să înceapă execuţia ! Vocea tunătoare a regelui surprinse pe toata lumea, unuii dintre miniştrii se aşteptaseră ca regele să anuleze pedeapsa, ucigându-i doar fiul, evident se înşelaseră.

Ministrul luase bolul de lut cu otrava ce îi fusese pus înainte şi-l duse liniştit la gura. Sorbise toată otrava, apoi puse bolul la locul lui pe rogojina albă. Un firişor de sânge se prelinse pe barba lui sură , un zâmbet de triumf se aşternuse pe faţa lui după care cazu jos. Moartea îi împărtăşise un secret pe care dorise de mult timp să-l dezlege. Se bucură că toţi aveau să plătească în curând pentru nepăsarea faţă de popor.