Legături pierdute

Capitolul 10

Athena :

Îl privesc sceptică. Sunt un total dezastru in acest moment atât interior cât și exterior. Ce as putea sa fac in continuare ? Totul a fost plăcut, mi-am dorit asta, il iubesc dar...Ce facem de acum? Se uita la mine speriat, ii este frica sa nu il resping si stiu ca nu as face asta dar nu stiu cum sa abordez subiectul.

—Stii ca totul este normal acum, așa-i?

Il intreb iar el își captează atenția pe mine. Soarele încă nu a răsărit. Corpurile noastre goale sunt îmbrățișate si acoperite de un cearceaf iar gândurile noastre se izbesc unele de altele, totul fiind atât agonizant cat si incitant.

—Din contra, distracția incepe de abia acum. Promite-mi că nu mă vei părăsi niciodată Athena. Eu oricum voi fii numai al tău până când mi o să mi se termine nemurirea.

Este speriat însă eu sunt sigură că nu putem sta prea mult departe unul de celălalt oricum.

—Promit.

Ii șoptesc si imi închid ochii. Mă sărută încet și ajunge cu buzele pe gâtul meu, unde imi sărută marcajul.

E așa de bine.

El incepe sa chicoteasca. Rahat. M-a auzit.

—Mă bucur ca stiu asta.

Rostește el si eu imi bag capul in scobitura gâtului său.

—De ce e așa liniște în castel?

Intreb iar el se ridică în fund, ciufulindu-mi ușor părul.

—Deoarece castelul e gol. Atunci când am revenit aici, il auzisem pe Aiden cum elibera castelul pentru a avea intimitate. Toată lumea este în sat încă de aseară si asteapta chemarea noastră.

—Pot sa ies pe balcon sa fluier?

Intreb cu speranta in glas iar el incepe sa rada odata cu mine. Aprobă iar eu ma ridic rapid dar rapid sunt imobilizată la pat.

—Nu goală regină.

Ma inrosesc usor cand aud cum imi spuse. Inima mi se oprește puțin și imi mușc buza de jos.

Câteva zeci de minute mai târziu, lucrurile revin la normal in castel. Lumea si-a reluat munca iar eu cu Neptun ne plimbam la braț, fiind salutați cu respect de toată lumea.

—Thomas.

Ca deobicei, sunetul mamei se aude prea târziu iar copilul imi sare in brate cu super viteza. Lina îngenunchează insa o ridic imediat, Thomas fiind inca in bratele mele.

—Ce faci Lina?

Ma surprinde faptul că este aici, ah, am uitat ca aici lucrează.

—Regină. Rege. Va rog sa imi iertați indiscreția însă voiam să vă rog să îmi permiteți continuarea muncii la palat cu Thomas deoarece nu am cu cine sa îl las. Iar ceea care coordonează mi-a spus să vă întreb pe dumneavoastră.

Mă uit imediat la Neptun, căruia i-am promis că nu o să mai pun totul sub aripa mea. Mă dau la o parte din fața ei, punându-mă la o distanță de câțiva centimetri, lăsând privirea in jos. Nu vreau sa mai ajung sa ma cert cu Neptun ca eu controlez involuntar totul.

Lina a pălit iar Thomas imi strânge picioarele, însă eu nu schițez nimic. Un nod dureros mi se pune in gât și imi vine sa plâng de sentimentul straniu resimțit în acest moment. Neptun se uita blând la mine si oftează. Mă simte. Stie ce se afla in interiorul meu.

—Bineînțeles Lina. Nu am nici o problemă.

Neptun raspunde politicos spre surprinderea mea iar eu răsuflu aerul din piept. Lină face o plecăciune dupa ce mulțumește si dispare odata cu Thomas.

Il transport pe Neptun in grădină, eu asezandu-ma imediat pe iarbă, privind cerul, trebuia sa ma liniștesc..

—Ce a fost asta Athena ? De ce esti asa? De ce vrei sa plângi?

Neptun cauta răspunsuri in privirea mea iar eu schițez un zâmbet fals.

—Trebuia sa iei si tu decizia asta. Nu pot fii mereu eu la conducere. Este regatul nostru. Nu al meu.

Ii spun iar el neagă.

—Ceartă noastră de atunci a fost mai mult pe baza stării mele de disperare, stii si tu asta. Poti face orice doresti. Nu vreau sa fii intimidată de mine. Nu vreau sa taci in fata mea. Să te închizi. Te rog, te rog, te rog din tot sufletul meu Athena. Nu mai fa asta. Tot timpul sa fii numai tu, sa zici tot ce iti trece prin minte. Totul e al tau. Tot. Să nu te mai prind ca te neglijezi pe tine.

Încep să chicotesc de bucurie ca ma intelege si imi arata iubirea lui față de mine. Mă sărută doritor si grijuliu iar eu ii raspund cu patimă. Il iubesc așa de mult încât uneori ma doare.

—Ce fac iubăreții?

Zhavia sare pe mine si ma pune brutal la pământ, în încercarea unei îmbrățișări.

—Pentru numele Domnului, nu trebuie să o omori.

Ii zice Aiden iar Zhavia isi da ochii peste cap.

—Miroși așa bine că parcă te-aș mânca și eu, nu numai Neptun.

Semnul de marcare ramane permanent pe pielea mea, iar aluzia surorii mele ma face sa roșesc ușor. Își scoate colții la iveală iar desii baietii imediat incep sa se agite cand se repedă spre gâtul meu, eu incep sa rad cu pofta.

—Esti nebună.

Spun inca râzând si ne ridicam amandoua. Ma salut cu Aiden printr-o îmbrățișare si ma duc inapoi in bratele lui Neptun.

—Stai sa vezi cand afla tata. Dar , dacă stau bine sa ma gandesc, cred ca o sa isi înghită cuvintele.

Spune Zhavia iar eu imi legăn capul.

—Hai să beți câte un suc.

Fac aluzie la sânge și ne transportam toti in bucătărie. Menajera imediat apare si Neptun se pregătește să ordone.

—Trei pahare de sânge proaspăt și cald. Dar stai ca vreau sa vad de unde il iei. Revin imediat.

Menajeră ia paharele si ne coborâm amandoua spre un fel de temniță doar ca mai curată, unde gasesc in jur de cinci oameni curați și frumoși, care rad si glumesc.

—Ei sunt donatori, regina mea.

Murmură ea iar eu aprob, semn că am inteles. Ii salut pe toți și extrag unul dintre pahare.

—Nu vezi, nu auzi nimic.

Murmur spre menajeră. Sigilez camera si in timp ce ea extrage sânge de la doi dintre donatori,eu îmi perforez usor mâna și il pun pe cel de al treilea. Menajera se uita la mine surprinsă dar imediat isi revine.

Urcând inapoi, ținând minte care e paharul lui Neptun, ajungem in bucătărie.

—Ce a luat asa mult iubito?

Rana a trecut iar eu sunt bine mersi.

—Am stat putin de vorba cu donatorii.

Dau din umeri.

Il sarut scurt iar rămânând doar noi 4, ii pun paharul in fata lui Neptun, imediat el  sorbind din el.

Înghite surprins si zâmbește blând spre mine, sarutandu-ma din nou.

—A naibii treaba. Las-o sa respire.

Spune Aiden iar eu ii zâmbesc și el.

Multumesc iubito. Te ador.