Legături pierdute

Capitolul 1

Atena :

Imediat dupa ce am mancat, un miros strain mi-a invadat simturile si tot parul meu roscat mi s-a ridicat in sus.

—Simtiti si voi asta? E un miros strain. De varcolac.

Nu am puterile deblocate, dar puteam simtii clar ce fel de creatura paranormala imi invadeaza teritoriul. Stiu ca nu o sa patesc nimic cu Andrew si Lilith aici, tocmai de aceea sunt acum in fata usii.

—Nu imi vine sa cred...

Andrew pare cu adevarat bucuros cand un barbat saten si o femeie bruneta se aproprie de noi. Imediat ajunge in bratele barbatului, razand fericit. Dupa aceea, imbratisand si femeia.

Ma uit la ei cu capul usor aplecat, iar apoi la Lilith cerand din priviri sa explice.

—El este Mark, fratele bunicului tau, Amadeus iar ea e Natasha, sufletul lui pereche.

Inima creste in mine cand aud ca sunt din familie, iar barbatul cum ajunge langa mine, ma ia pe sus. Trasaturile sale sunt ca a unui barbat de 25 de ani, dar daca socot bine, nu cred ca are mai mult de atat. Adica 40 de ani. 

Femeie de langa el, e splendita si nu isi arata varsta, ma imbratiseaza si ea la randul ei.

—Doamne, esti asa de frumoasa. Semeni cu Eylul. Si ea a avut un par roscat ca focul, dar s-a schimbat, ma bucur sa vad ca la tine nu. Tu esti stranepoata mea, mama ta fiind nepoata mea. A trebuit sa o ia dracu. Ca astfel acum era cu tine si cu...

Mark primeste una peste cap din partea lui Andrew si eu ma incrunt.

—Eu si cu cine?

Ma uit urat la cei patru din fata mea.

—Tu si cu sufletul tau pereche.

Spune Natasha si eu oftez. Este clar ca minte. Sunt un fel de detector de minciuni. Asta e clar. Un urlet se aude din departare, si o lupoaica mare se indreapta fugind spre noi. Ma pun in spatele celor patru dar ei sunt doar entuziasmati de animalul ce seamana cu un urs alb, ochii fiindu-i de un rosu inflacarat

—Ea e Connie. Mama ta a gasit-o inainte de a te naste tu cu cam doua zile. S-a dovedit a fii un caine a iadului.

Toate informatiile adunate azi ma fac sa cred ca este imposibil. Sa vad pe cineva din familia mea. Cand majoritatea ori sunt morti, ori sunt in blocati in iad.

Connie se transforma intr-o fata de varsta mea, cu un corp perfect si trasaturi la fel de perfecte. Natasha ii intinde un tricou lung, ce ii vine ca o rochita, acoperindu-i fundul.

—Wow.

Spun total surprinsa iar ea imi zambeste. Imi sare in brate si eu nu pot sa nu ii returnez imbratisarea plina de dragoste.

—Ai mirosul mamei tale. Tatal tau ar fii asa mandru de tine...Noi am fost blocati intre Iad si Pamant pana acum trei zile. Iar atunci cand am fost teleportati de mama ta afara, stiam clar ca lucrurile merg foarte bine. Razboiul s-a sfarsit Atena. Familia ta se va intoarce in sfarsit acasa. Tu si sora ta veti putea fii din nou una langa alta.

Am fost toata numai un zambet, lacrimi de sange curgandu-mi pe fata. Atunci cand lacrimile sunt de sange, venind din partea unei creaturi a iadului, sunt sincere. Cand am auzit de "sora ta". Zambetul mi-a pierit.

—Am o sora?

Connie se uita la mine socata. Nu trebuia sa spuna asta. Toata lumea se uita la mine asteptand sa am o reactie. Nu inteleg de ce naiba mi-au ascuns acest lucru. Nu pot intelege. E sora mea. Si sigur nu e blocata in Iad. Atunci...de ce?

Intram toti in casa, adica ei dupa mine. Si le fac semn sa se aseze pe canapeaua din living. Am nevoie de explicatii, simt ca o sa o iau razna.

—Vreau sa stiu de ce mi-ati ascuns asa ceva.

Glasul meu rasuna puternic in fiecare coltisor al incaperii si ei se uita la mine, privindu-ma in aceeasi ochi in care mi-au spus si minciunile.

—Tu si sora ta sunteti surori gemene, neindentice, dar legate una de cealalta. Atunci cand razboiul a inceput si mama ta m-a rugat sa va iau de acolo, Aiden era aici. Si cel mai bine era pentru ea sa o las cu sufletul ei pereche. Cel mai bun prieten al bunicii tale, Will, a murit, dar sotia sa inca traieste. Si ea impreuna au grija de Zhavia...sora ta. Voi doua una langa alta sunteti de neoprit, sunteti prea puternice impreuna, si noi nu stim in ce sens. Fara cineva capabil sa va controleze, puteti distruge lumea activandu-va puterile. De aceea nu v-am spus la nici una.

Ma uit cu gura cascata la Andrew si ma pun cu fundul pe masa, simtind ca lesin. Buclele mele roscate imi vin fix in fata, protejandu-ma de privirea lor ingrijorata. Stia ca ma voi duce dupa ea imediat ce voi afla. Asta daca nu este ea deja in drum spre mine.

—Zhavia stie?

Imi trag nasul si imi dau cu o mana parul pe spate. Sunt printesa iadului, nu trebuie sa cedez nervos in fata adevarului, oricat de crud ar fii.

—Tot azi i-am spus si ei. Datorita sufletului sau pereche, a putut sa isi deblocheze abilitatea de a se integra printre vampiri, de fapt, ea fiind demon, de a bea sange. A reactionat foarte bine. Era fericita. I-am spus sa nu faca ceva necugetat si sa stea langa Aiden, regele vampirilor.

—Aiden are grija de ea? spun eu si toti aproba instantaneu

—O iubeste ca pe ochii din cap. E acea iubire aprinsa dintre sufletele pereche. Suflete pereche ce se cunosc de cand s-au nascut. Aiden a asteptat-o pe Zhavia sute de ani, la fel cum te-a asteptat Neptun pe tine. Numele voastre au fost alese de sufletele voastre pereche, la fel cum tatal vostru a ales numele mamei voastre.

Un zambet timid imi apare pe fata. Apoi unul trist.

—As vrea sa stiu cum se simte acea iubire practic. Dar sufletul meu pereche este blocat in iad impreuna cu familia mea. Ce spui. Te-ai fi asteptat la asta? Apoi aflu ca am o sora, si este sufletul pereche a directorului singurei scoli de fiinte paranormale, ah da, la care eu nu merg pentru ca sunt la mii de kilometrii distanta, in pustietate, langa o padure sinitra. Ahh, Doamne, nu mai suport. Ar fii bine sa se grabeasca dracu odata, vreau in bratele familiei mele. Am crescut naibii ca o orfana.

Toata frustrarea mea, iese afara prin urlete de disperare si imi musc buza, oftand. Cad in genunchi, prinzindu-mi capul, simt o groznica durere de cap. Tatal tatalui meu este Dumnezeu. Dar nu primesc niciun ajutor din partea lui. Cum vine asta?

—Esti bine? Connie ajunge langa mine si eu imi ridic capul aproape instantaneu.

Simt cum tot corpul meu arde si ceva nu este inregula. Niciodata nu m-am enervat asa tare.

—Sunt bine.

Spun gatuita si imi curge o lacrima pe fata, apoi alte cateva zeci patand covorul alb. Sunt printesa iadului, sunt printesa iadului, sunt printesa iadului. Incerc sa ma incurajez dar plang mult mai tare.

Toate fetele vin spre mine si incepem sa plangem toate, una pentru cealalta. Trei cu lacrimi de sange si una singura cu lacrimi pure.

—Daca regele va vedea ca plangi...daca va simtii o sa fie vai si amar de noi pentru ca nu ne-am facut datoria de protectori.

—Nu mai plange Atena, cat mai curand totul o sa fie bine. Imi este si mie dor de atmosfera de dinainte de razboi.

—Si mie imi e dor de mama ta. Eylul are un suflet mare, si va doreste tie si Zhaviei tot binele.

Rasuflu tot aerul din mine si ma las in bratele lui Connie, inchizand ochii. Vreau doar liniste. M-am saturat de chin.

Surioara...vin dupa tine, fie ca acest lucru va distruge sau nu lumea. Lumea nu inseamna nimic daca familia ta nu e langa tine.