E doar un suflet fără corp, fără un scop anume în viață, căci e inutilă. Nu mai poate merge, nu se mai poate mișca, nu mai poate face nimic.
Era oare visând? Își imagina ea, oare, lucruri care nu existau? Era, de fapt, nebună?
Apoi realiză.
Tot ce...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Simt că pot scrie un roman întreg. Pot scrie cuvinte infinite despre cine sunt eu sau despre ceea ce fac, deși sunt doar vorbe goale, fraze fără noimă, toate alăturate într-un text de mii de paragrafe. Dar cui i-ar păsa despre complexitatea scrierilor mele? La urma urmei, în începuturi totul a fost întruchipat ca fiind simplu.
Dar oamenii vor să complice totul. Gândesc în van, fără a ajunge la un rezultat anume, aglomerându-și mintea cu tot felul de informații inutile, ajungând să uite lucrurile cu adevărat importante; cu toții vin dintr-o bucată de lut care nu a fost și nici nu va fi vreodată mai mult decât este acum. Au evoluat atât de mult, încât au ajuns să se nimicească reciproc. Căci omul adesea reacționează fără să cugete și toate aceste acțiuni negândite duc la distrugere. Si din eșec s-ar face izbândă dacă greșelile le-ar deveni pilde, dar orgoliul are valoare infinit mai mare decât mărinimia.
Aș putea face o listă întreagă, lungă de câteva zeci de pagini, plină cu persoane care au murit din cauza mea. Aș putea înșira sute de motive prin care îmi justific vina, căci nimeni nu merită a fi influențat de acțiunile altuia, indiferent de prețul plătit.
Am distrus tiparul omenirii și le-am impus să aibă gânduri pe care nici măcar nu și-ar fi dorit vreodată să le aibă, fără ca măcar să își dea seama că eu sunt responsabilă pentru tot ce li se întamplă. Au ajuns să își dorească moarte unul altuia, iar dorințele acestora au devenit din ce în ce mai morbide.
Dar aș putea sta liniștită în patul meu, fără să mai povestesc nimic despre acestea și să ascund totul de ochii lumii. Căci nu merită să mai schimb cu nimic firul existenței.
Sau aș putea să stau la pândă, în căutare de noi victime, si să îi fac să le fie frică de mine.
Eu sunt ispita. Și eu, însămi, infiltrându-mă în gândurile altora, am ajuns să ucid.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
