Finneas se refugiează în căsuța sa din pădure, unde nimeni nu-i poate simți suferința. Toată viața a avut grijă ca drumurile lor să nu se intersecteze, dar în zadar. Într-una dintre verile călduroase din Midland, o revede după ani plini de frică și...
Beka făcea parte din grupul nostru, ea spulbera monotonia dintre noi, dându-ne viață doar printr-o simplă glumă. Ea m-a ajutat să mă ridic atunci când nu mai aveam motive. Ea m-a învățat să trăiesc prezentul. Apoi mi-a călcat în picioare orice fâșie de încredere. Nu am văzut-o de aproximativ un an, cu toate astea nu am uitat niciun moment petrecut împreună.
Are o putere uluitoare de a distruge orice-i stă în cale. Pe mine m-a distrus. Fără motive, iar asta doare.
Strikerii.
Grupul de oameni fără sentimente, mereu în opoziția noastră. Ce avem de împărțit? Totul și nimic. Încă din clasele mici nu reușeam să ne înțelegem. Sunt acei rock-eri care nu-și împart jucăriile cu oricine. După cearta noastră, Beka a ales tabăra opusă. Acum este o altă persoană. În jurul său este mereu nor și ploaie, iar zâmbetul ei este greu de obținut.
Sunt suficient de departe de noi încât să nu ne intersectăm privirile.
- Kristal, dacă nu te simți bine putem merge acasă, Maya îmi spulberă orice gând.
- Nu, nu, sunt bine. Haideți să ne distrăm.
Nu, nu sunt bine. Nu vreau să fiu acum, aici. Situația mă incomodează.
*
Seara trece repede. Într-un final am reușit să mă acomodez cu ideea că nimic nu va mai fi la fel între mine și Beka. Mă urăște. Cu toate astea, m-am distrat alături de prietenii mei, pot să spun că sunt recunoscătoare pentru faptul că-i am aproape.
Când totul pare să se mai liniștească și lumea este mai plictisită, un tip cu glugă neagră și geacă de piele, se așază lângă ceilalți. Pare a fi unul de-al lor, deși nu-l mai văzusem până acum. Își ia o sticlă de băutură și se aruncă în hamac. Apariția lui îi bucură pe ceilalți și se amuză, deși el pare distant și plictisit.
Oftez, mă uit în jur și îl văd pe Hugo cum se sărută cu o fată, Tiff aproape terminase pachetul de țigări, iar Maya își roadele unghiile analizându-l pe Dylan. Muzica era liniștitoare, iar majoritatea erau drogați.
- Băieți..
Gestul băiatului misterios îmi întrerupe cuvintele, iar toată atenția mea se îndreaptă către el. Își dă gluga jos din cap și se îndreaptă către cabană. Mă ridic și încep să-l urmăresc fără a-mi da seama ce fac. Era băiatul de la cafenea.
- Kristal, unde mergi? întreabă Maya confuză.
- Vin imediat.
Nu am intrat niciodată în cabană, nu știu ce se află aici. Dar continui să-l urmăresc. Nu-l mai văd. Mă opresc la prima ușă ce-mi iese în cale. Mă holbez câteva secunde la ea, neștiind ce fac sau dacă ar trebui să intru. Vreau să pun mâna pe clanță, dar se deschide înaintea intenției mele. Măresc ochii și îmi înghit cuvintele atunci când sunt atât de aproape de el.
Se uită de sus la mine, fără nicio reacție, rămânem nemișcați, apoi vocea lui mă trezește la realitate.
Era frumos. Era atât de frumos. Dumnezeule. Are ochii de-un gri-albăstrui pătrunzător, iar sprâncenele îi stau încordate, în obraji are două gropițe evidente. Mirosul lui este neobișnuit, miroase a verdeață îmbibată cu puțin fum de țigară. Respirația îi era greoaie.
- Te dai la o parte? mă privește deranjat.
Tresar imediat și îl las să treacă. Mă uit după el, apoi la semnul de pe ușă. Era baia băieților. Fir-ar. Ies imediat din cabană, iar privirea mi se intersectează cu a Bekăi. Pentru prima dată după cearta noastră, simt o emoție în ochii ei, pare îngrijorată.
Fug imediat la ai mei și îi conving să mergem acasă. Ne strângem lucrurile, mă uit încă o dată la el și plec.
***
Îi simt privirea ațintită către mine, dar o evit. Beau din sticlă și oftez. Abia când se întoarce să plece mă uit după ea. E atât de băgăcioasă. Oare ce căuta aici? Beka mă analizează și nu pot decât să dau din umeri.
Nu mai durează mult și mă hotărăsc să plec acasă. Mă arunc în pat, în cameră era întuneric și o liniște asurzitoare. Telefonul îmi vibrează în buzunar, era Nancy. O ignor. Îmi dau tricoul jos și mă așez pe pervaz, îmi aprind o țigară și îmi petrec restul nopții ca până acum. Treaz.
- Între timp la Jacob -
Mi-am invitat câțiva amici acasă pentru a ne pierde seara încercând diferite jocuri. Dar ce urma să se întâmple nu știam că-mi va putea schimba viitorul.
Unul dintre băieți aruncă pet-ul de bere jos, ceea ce mă enervează destul de tare.
- PJ, frate, ți-am zis să nu mai faci asta! ridic pet-ul de jos și îl pun pe masă.
- Jay, ești singur acasă, profită de asta, frate! râde altul, jucându-se pe consolă.
Ceilalți par a-i da dreptate și aruncă cu hârtii în mine. Mă arunc pe canapea și oftez.
John dă muzica mai încet și rânjește la noi. Scoate ceva din buzunarul jachetei și începe să danseze fericit. Nu înțelegeam ce se întâmplă mai exact. Ne aruncă pe masă un plic cu praf alb în el. Un nod îmi stă în gât și reacționez:
- Omule, ce crezi că faci? Nici gând, iau pliculețul și i-l arunc înapoi în brațe.
- Jay, Jay... calm, nu ai de ce să te enervezi, ok? PJ încearcă să mă calmeze luându-mă de braț. Automat în minte îmi apar scene din ziua în care m-am drogat prima dată. Mi-am promis să nu mai fac asta.
- Nu e nevoie să faci asta dacă nu vrei. Te poți uita la noi și să-ți plângi de milă, râde John.
Se strâng toți în jurul mesei, pun praful pe masă și cu ajutorul unei bucăți de hârtie își împart porțiile.
- Nu aici, bine?! ridic tonul la ei, dar niciunul nu mă bagă în seamă. Deja îmi imaginez ce poate fi mai rău. Mă enervez, dar în zadar. Deja trag praful pe nas fiecare.
- Jacob, ți-am păstrat și ție, încearcă. Îndreaptă paiul către mine și încep toți să se amuze fără motiv.
- N-am de gând să fac asta, stau cu mâinile la piept pe canapea. Din nou, PJ vine calm la mine și încearcă să mă convingă să mă alătur lor, căci n-am nimic de pierdut și nimic grav nu se va întâmpla.
- Uită-te la noi, suntem bine. Puțină distracție nu strică, frate. Haide, nu va afla sora ta de asta, îți promit.
Mă uit indecis la el. Știu că nu este ok, dar poate are dreptate. Nimic rău nu se va întâmpla, doar de data asta și mă opresc. Iau paiul și trag praful pe nas. Trag adânc în mine. Răsuflu și mă înec, mă gâdilă. Mă uit la ei și încep să râd.
Trag, iar și iar, și iar.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
