capitolul unu

114 6 1
                                    

Este o zi normala de luni, iar eu ma pregătesc sa merg la liceu. Normal ca Andrei întârzie ca de obicei. Baiatul asta e prea zăpăcit, dar e un frate minunat. Azi am ore nașpa. La liceu nu sunt o persoana chiar "populara" în acel mediu nu am foarte mulți prieteni, prefer sa fiu mai diferita, dar am alți prieteni pe care ii iubesc. Cat am scris a venit și Andrei. yey încă o zi de coșmar.
*în drum spre liceu*
-Andrei ești bine?
-Da, de ce?
-Pari trist frațioare
-N-am nimic! Nu-ți fa griji.
-Dacă spui tu...
-Daca te supăra cineva te rog frumos sa îmi spui!
-De ce? s-a întâmplat ceva?
-Tu doar spune-mi dacă vezi pe cineva care se comporta ciudat în preajma ta.
-De ce?? ai făcut ceva?
-Nu, Marisa!
-Atunci de ce te comporți atât de ciudat..si îmi spui asta.
-Fă ce îți spun și taci!
-Ma sperii frațioare...
*am ajuns la liceu*
Andrei ma îmbrățișează și ma pupa pe frunte ca de obicei...si pleacă la fanele lui..suntem atât de diferiți. Eu nu am prieteni aici, iar el e cel mai popular băiat din liceu.
Ajung în clasa și ce sa vezi Marian sta pe banca mea...omul asta e obsedat.
-Ce faci păpușă?
-Pleacă!
-Nu plec pana nu ma săruți!
-Vomit.
-Ești obraznica. Oare asa ești și în pat?
-Încetează Marian.
-Nu vreau! încearcă să-mi pună mana pe fund darrr.......

familia sau dragostea?🤔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum