Lumea Orbilor

Capitolul 3

       M-am născut mâine, azi trăiesc ,ziua de ieri mă ucis.
         Nouă carieră: Blind

    Nu, nu era bine. Cu siguranţă nu era de bine! Desigur nu ar fi mers în acel moment în capătul celălalt al oraşului, zeci de kilometrii ştiind că va avea de mers şi printr-o pădure. Dar când se întoarse de la Gus, şi trecuse din nou pe la metrou, Aimeer observase uşile de la partea nordica, cea dezafectată, închise, un lanţ fiind înfăşurat pe bara de la intrare, lacătul ruginit şi care cat palma ei fiind cireaşa de pe tort. Nu îi venise să creadă. Era loc public, după cum mai spusese. Strânsese în pumni bara de fier, forţând rezistenţa încuietorii, dar degeaba. Nu mai avea nici un mod prin care să intre sau măcar să-şi recupereze lucrurile dinăuntru. Se aplecase şi trăsese de sub uşa micuţul cartonaş strategic pus pentru a nu fi observat de oricine, răsucindu-l între degetele lungi şi reci, privind câteva clipe în jur crezând că avea să îl găsească. Se pare că Ashes se aştepta ca ea să nu îşi facă apariţia şi tot odată că va încerca să intre.
,,Eu nu glumesc, Blind. Ți-e frică? "
   Aimeer îşi târâia picioarele, lovind pietrele ce îi ieşeau în cale ,ochii scânteietori privind în jur, analizând sceptică totul. În mintea ei totul era o apariţie grotească dar altcineva o înfiora. Năzuinţele i s-au frânt când îi văzuseră dincolo de gardul înalt de sârmă, gemând când aproape se împiedicase de un bolovan. Îşi eliberase greu piciorul, aranjandu-şi grăbită gluga, pornind spre ei. Deja se întunecase şi cu cât termina mai repede, scapă de toate gândurile care o nelinişteau şi se reîntoarcea acasă.

   Ce şanse am să ies întreagă dintre ei ? Se gândise neştiind la ce să se aştepte de la ei. Fusese o nerozie să accepte, să meargă acolo, seară.

   Îşi strânse mai mult geaca pe ea simţind golul din stomac mărindu-se şi aşa îşi dase seama că nu mâncase nimic toată ziua. Iar de data aceea nu era pentru că nu avea deoarece strânse bani pentru recuperare ci ... nu putea.

   Se stârnise un vânt înfiorător de rece, ce ridicase frunzele copacilor piperniciţi din spatele ei spre cer, rotindu-le, crengile aproape goale lovindu-se violent unele de altele, trosnind. Nu îi venea să creadă că o traversase pentru ei. Avea să îi indese biletul ăla lui Ashes pe gât şi să îl întrebe cum i se pare.

   —Vă purtaţi că nişte animale, spuse blonda, lăsându-se îmbrăţişată de iubitul ei. Şi doar pentru că este nouă.

   Hope îşi ţinea bărbia ridicată într-un gest arogant, ignorânt privirile tuturor, mângâind uşor palma lui Dwait, simţindu-l atât de încordat în spatele ei

-De ce nu taci frumoaso? Îl vei enerva din nou pe Ashes, iar de data asta, Warrior nu îţi va mai putea păzi fundul .

Hope ignorase cuvintele lui Creep, doza de venin neafectând-o. Îi strânsese ferm braţul lui Warrior , încercând să-l calmeze. Întrecuse de mult timp măsura dar nu se putea atinge de el şi, mai mult, nu putea acum porni un nou scandal. Tocmai ce reuşise, cu greu, să îl facă uitat pe ultimul. O scânteie, cât de mică, ar fi fost de ajuns să pornească un incendiu devastator ce i-ar fi ars de viu pe toţi. Erau încordaţi şi stresaţi, gata, fiecare să explodeze.
Se săturase să fie ea singura ce aplana certurile, să încerce mereu să îi împace. Avea nevoie de ajutor, de o fată. Încă una deşi niciodată Stormy nu se deranjase măcar să o asculte iar un sprijin între băieţi... de unde? Nici nu ştia unde încape atât de mult orgoliu şi cum rezistă toţi sub acelaşi acoperiş fără să sară în aer.
Urma cu siguranţă Clanul  să se destrame, să o ia totul razna, căci nici măcar nu se mai suportau. Devenise monoton, nu mai aveau nimic de făcut. Iar lui Ashes... lui nici măcar nu îi mai pasă atât de mult. Deja începuse să se gândească să îl închidă, să sfârşească totul. Curând... foarte curând, şi nu mai avea de gând să mai  rişte. Hope începuse să se teamă de ce va urma după, de ce se va alege din ei toţi.
   Şi totuşi cel mai tare se temea pentru Ashes. Nu, nu era de mult bine. Se observa din ce în ce mai clar cât de jos ajunsese, cât decăzuse  iar tot ce suspectase se adeverise. El cu siguranţă va  dori să dispară din viaţa lor, lăsându-i în urmă. Oricât de apropiaţi ajunseseră,  oricât de mult vorbiseră,  el încă nu avea încredere totală.  Dar nu conta, ea si Dwait ar fi făcut orice să-l ţină aproape. Îl iubea, nu-l lăsa. Nu-i pasă câte crize va avea de suportat, nu va renunţa. Îi ajutase prea mult încât să renunţe la el când... era în periocol.