A Wolf or Other

Capitolul 1

-York, asaza tacamurile, invitatii trebuie sa soseasca.
In ciuda varstei inaintate si a bolii, Radella Whitehorn era inca vioaie si gata sa isi intampine ultimii musafiri. Femiea era vaduva de peste 10 de ani si putred de bogata, detinea un imens conac la marginea Londrei care gazduise de-a lungul vietii sale nenumarate suflete.
-Nu inteleg de ce ai invitat atatia straini in casa noastra, spune o femeie inalta, cu parul albastru afisand un zambet jucaus, in timp ce cobora scarile.
-Ibis, e o situatie mai complicata, vei afla la momentul oportun, iar in plus, acesti oameni sunt persoane foarte dragi mie, si acopera parul ala cu ceva, o sa fie oameni de seama la cina si nu vreau sa ne faci de ras.
-Pentru numele lui Dumnezeu, mama, e doar o culoare.
-Una inadecvata, daca ma intrebi pe mine, te-am trimis la Londra sa studiezi iar tu iti faci de cap, poate ar trebui sa mai iei exemplu de la Primrose, e balerina si e o femeie sensibila si cu picioarele pe pamant, am invitat-o in seara asta. Tu cand ai purtat altceva inafara de pantalonii aia ponositi, esti o femeie bogata, nu ultima taranca.
Ibis deschide gura sa protesteze insa este intrerupta de intrarea unui alt servitor in salon.
-Doamna, au ajuns doi dintre ei.
In incapere isi fac aparitia doi barbati, unul cu un aer serios, avea parul castaniu purtand un palton ocru, celalt era exact opusul, era tot un zambet si purta niste haine caraghioase asortate cu o palarie asemanatoare cu cea a lui Sherlock Holmes.
-Poftiti, spune Radella si ii indeamna spre masa.

*

16 straini erau asezati la masa, iar Ibis ii privea dezaprobator pe toti, in special pe Primrose Waterfall, fosta ei prietena cea mai buna, pe care Radella o iubea mai mult decat pe propria fiica.
Un servitor asaza ultimul platou cu mancare iar Radella il prinde de mana soptindu-i ceva, 5 minute mai tarziu toti cei 4 servitori ai casei erau prezenti in salon.
-Ma bucur ca v-ati facut timp sa imi onorati invitatia, insa prezenta voastra aici nu este intamplatoare, spune Radella zambind complice. As dori sa fac o marturie in aceasta seara asupra unui eveniment din viata mea cu care nu ma mandresc deloc. E vorba de moartea sotului meu, Peter, de acum 10 de ani. Bineinteles ca dupa ce Peter a murit nu din cauze tocmai naturale, politia a deschis o ancheta, iar domnul Benedict aici de fata a fost detectivul care a inspectat cazul, si care, bineinteles mi-a decis soarta.
-Insa nu aveti niciun amestec, mormaie Benedict cazut pe ganduri.
-Ba asta este si problema.
Toata lumea o priveste pe Radella cu un amestec de surpriza si curiozitate
-Sotul meu, continua ea, a fost un barbat batran, ursuz si insuportabil, dar bogat. Dupa cum putini stiti, m am nascut intr-o familie saraca, eram frumoasa si ambitioasa, insa constienta de faptul ca singura mea scapare din acea lume mizerabila era casatoria. Peter era mai batran decat mine si as fi putut astepta sa moara ca sa am toata averea lui, insa pentru prima data, am decis sa mi iau propria viata in maini, astfel, mi-am ucis sotul.
Toti o privira revoltati, Benedict ramase impietrit de parca si ar fi dorit sa spuna ceva insa cuvintele ii ramase blocate in gat. Ibis si un barbat imbracat in costum negru asortat cu o palarie se ridica in picioare simultan.
-L-AI UCIS? urla revoltata Ibis.
-Deci ma inviti in casa ta, ma asezi la masa ta, fiind constienta de cat de mult l-am iubit pe Peter iar apoi imi arunci in fata faptul ca TU l-ai ucis? Asta e o bataie de joc, mi-a fost mila de tine pentru ca trebuia sa ai grija singura de un copil si...
Radella ridica mana pentru a-l intrerupe.
-As dori sa ma ascultati pana la capat, spune ea pe un ton calm, apoi sunteti liberi sa faceti ce vreti. Unde ramasesem? A da, l-am ucis, Ibis nu te mai uita incrunta la mine ca arati destul de rau si fara riduri. Asa, probabil va intrebati de ce am chemat atatia oameni care nici nu au legatura cu subiectul pentru a ma destainui in fata voastra? E simplu, marea majoritate dintre voi mi-ati fost complici la crima. Arunca o privire la fiecare persoana din camera si incepe sa ii enumere. Valerie, si isi indreapta mana spre o femeie inalta, cu tenul bronzat si care emana siguranta. Tu ai fost cea care mi-a furnizat arma care l-a ucis pe Peter, acea planta otravitoare pe care ti-am cerut-o pentru "prietenul meu care dorea sa faca studii pe ea". Dupa cum probabil ati dedus, Valerie este explorator, isi face veacul in Amazon, insa moartea mamei ei a adus-o in tara.
- Sa intelegm ca ati ucis-o si pe ea? intreaba ironic barbatul cu costum negru.
Radella zambeste si adauga:
-Nu am obiceiul de a ucide oameni daca nu am ceva de castigat, dragul meu Oliver.
Valerie deschide gura insa Radella ii face semn cu mana sa taca -Comentariile la urma, va rog. Isi plimba privirea prin camera, ah, Bineinteles, Darren, si arata spre un barbat binefacut si inalt, dar cu o privire destul de tampa. E padurarul, e singurul care a fost constient de contributia sa la crima, ce barbat cumsecade, a fost alibiul meu, dupa cum ne poate confirma si Benedict, dar adevarul e ca n-am fost plecata in padure pentru a-mi inspecta pamantul, am fost acasa si am pus otrava in mancarea sotului, dar lasand de asemenea planta pe masa adaugandu-i si un bilet anonim. Benedict a devenit suspicios, insa iar, Darren a confirmat ca el imi adusese planta odata cu scrisorile de la posta. Aici intervine Leonardo, aratand spre un barbat lat in umeri, cu par castaniu-roscat si un zambet viclean. Avocatul meu si cel mai de incredere ajutor al meu, bineinteles Leon nu a cunoscut toate informatiile legate de crima, dar m-a scos curata din tribunal, deci locul lui e binemeritat aici.
Isi plimba privirea prin multime si se opreste asupra unui barbat incercanat, imbracat ieftin.
-Rufus, bineinteles, el cred ca o sa se bucure cel mai mult la auzul vestii cu privire la motivul prezentei voastre aici. Rufus a fost seful oficiului postal, l-am rugat sa mi faca o favoare si astfel, cand domnul Benedict s-a prezentat la oficiu pentru a investiga in legatura cu acea planta Rufus a spus replicile pe care i le-am dictat eu. Din pacate bietul Rufus si-a pierdut slujba la putin timp dupa aceasta, si pentru loialitatea aratata de el de-a lungul timpului o sa fie platit cu varf si indesat.
-Oh! exclama ea, atintindu-si ochii pe barbatul cu palarie de Sherlock. Nigel, ziaristul care a publicat nenumarate articole atat de binevoitoare la adresa mea. Primrose, o femeie frumoasa, fragila, imbracata intr-o rochie lunga de matase si cu parul prins intr-un coc elegant, stii ca te-am iubit intodeauna ca pe propria fiica. Rigby, spune zambind aratand spre un barbat frumos, cu un chip calm. Te cunosc de o viata, mama ta mi-a fost ca o sora insa tu te afli aici dintr un motiv deosebit, facandu i cu ochiul complice.
Isi plimba iar privirea prin multime si se opreste asupra barbatului ce se ridicase in picioare revoltat.
-Oliver, profesor universitar, cel mai bun prieten al sotului meu si pot afirma, de asemenea si cel mai inteligent om pe care il cunosc, Oakley, aratand spre un barbat in varsta dar bine facut, si Nora, fiica lui, o asistenta, motivul prezentei lor este unul de natura personala si as dori sa nu-l impartasesc. Fern, aratand spre o femeie blonda, cu o privire visatoare, ea a purtat de grija calului meu favorit ani de zile, pe langa asta mi-a pictat niste tablouri exceptionale. Holly, indicand scaunul pe care statea o fetita blonda, cu parul prins in doua codite, nu avea mai mult de 10 ani si era singurul copil prezent in incapere daca nu-l luai in considerare si pe unul dintre servitori, un baietel cam de aceeasi varsta. Draga de Holly este nepoata mea, eu si mama ei nu sunten in cele mai bune relatii, insa a fost de acord sa o lase pe Holly la mine stiind ce urmeaza sa se intample, Wayne, fost serif si cel mai bun prieten al meu. Si bineinteles Stokley, un barbat cu parul negru, extraordinar de aratos, Alden, o femeie blonda cam gheboasa, York, un barbat scund, ginger si pistruiat, cu dinti de castor si cam prostut si bineinteles Elton, copilul celor din urma, loialii mei servitori, care m-au sprijinit in actiunea mea si nu m-ati dat in vileag.
Lumea incepe sa se agite insa Radella le face iar semn cu mana sa se opreasca.
-Stiu ca v-am tinut ca pe ace si ca am lungit vorba, insa mai am cateva lucruri sa va spun, sunt bolnava de cancer in stadiu terminal, nu se stie exact cat o sa mai traiesc insa doctorii estimeaza doua luni. Gandindu-ma la moarte nu am putut sa nu realizez ca am infaptuit un mare pacat, in ciuda a tot, sunt o femeie credincioasa, indicand pe fereastra mica biserica din gradina, si inainte sa mor, as dori sa-mi mai spal din pacate, acesta este motivul pentru care va aflati astazi aici, va rog sa ramaneti in conacul meu o luna, pentru a avea putina companie inaintea mortii, iar la final va voi oferi o suma considerabila de bani, atat celor care au fost implicati in crima fara cunostinta lor, cat si celor care nu au avut niciun amestec.
Nimeni nu zise nimic, nici macar Oliver nu mai parea revoltat, Radella se gandea ca mereu are dreptate, nu exista nimic ce nu poate fi cumparat cu o suma frumoasa de bani.

*

In salon era liniste, toti plecasera in camere cu exceptia lui Darren, padurarul si a lui Valerie, exploratoarea, cei doi stateau asezati la o distanta considerabila, privindu-se ocazional fara sa vorbeasca. Un urlet puternic rasuna in noapte, iar Valerie vorbeste pentru prima data de la plecarea Radellei:
-Nu stiam ca sunt lupi in padurile astea.
-Nu sunt, raspunde Darren simplu.