A Wolf or Other

Capitolul 6

Trupul Norei era adus inapoi la conac si asezat pe canapeaua din salon. Oakley plangea deasupra trupului mort a fiicei lui in timp ce Rufus, care era mai slab si ponosit decat in mod normal avea un acces de furie.
-De ce nu v-ati dus in sat voi? urla el, erati aproape si nu era nevoie de 5 oameni sa carati un cadavru!
-Nora a fost ucisa pentru ca a incercat sa iasa din padure, nu e un mesaj destul de clar pentru tine? Cine pleaca moare, spune Benedict.
-Asa gandesti tu cu mintea ta corupta, nu totul e un mister ce trebuie elucidat!
-Ai dreptate Rufus, clar moartea a 3
oameni nu este un mister ce trebuie elucidat, cred ca ar trebui sa ne continuam sejurul in conacul Radellei si sa ne prefacem ca nu se inampla nimic, sa facem din inmormantarea langa biserica sarbatoarea zilei.
-De ce nu imi intelegi frustrarea? Erati 5 oameni dintre care unul inarmat la un km de un sat si ati ales sa va intoarceti? Aveati impresia ca o sa iasa unul dintre noi din spatele unui copac sa va sfasie?
-E un varcolac, Rufus. Spune Radella, nu un om, l-am vazut.
-Baliverne, decand spanzura varcolacii oameni? Cel mai probabil Nora s-a sinucis sa scape de nebunia asta.
-Nora era o femeie credincioasa, nu s-ar sinucide, stia ca asta era o condamnare in iad! sopteste Oakley de pe trupul mort a fiicei sale.
-Dar daca  unul dintre noi ESTE varcolacul, spune Valerie ganditoare
-Esti nebuna? Nu exista niciun varcolac, cred ca voi trei, spune Rufus si isi indreapta mana spre Radella, Primrose si Valerie, vreti sa ne duceti cu zaharelul, cred ca voi trei sunteti criminalii!
-Au alibi pentru toate crimele, adauga Rigby, nu mai arunca cu noroi in ele doar pentru ca esti speriat tu.
-Ii iei apararea exploratoarei pentru ca vrei sa-i intri in chiloti! La naiba cu voi toti, si loveste in masa cu pumnul, dupa care iese din camera.

*

Dupa adunarea din salon, Nigel isi noteaza in carnet ultima moarte, contextul, insa chiar si spre surprinderea sa, afirmatia celor 3 femei cu privire la varcolac. In calitate de ziarist, era obisnuit ca oamenii sa dea vina pe fiinte supranaturale pentru orice se intampla mai iesit din comun, dar acum instinctul ii spunea ca toate aceste lucruri aveau un punct comun.
Isi baga carnetul inapoi in buzunar si coboara in bucatarie.
Spre incantarea lui, Stokely tocmai spala vasele, asa ca Nigel se aseaza pe cel mai apropiat scaun si il priveste zambind incantat.
-E ceva de care aveti nevoie? intreaba Stokely, observand privirea de pe chipul lui.
-Eram in trecere si am zis sa te salut.
- Domnule, iertati-mi lipsa de tact, dar as cam dori sa stiu de ce ma tot bagati in seama? Nu ma intelegeti gresit, dar sunt cel putin 10 oameni acolo cu care aveti mai multe in comun si care nu spala vase si nu cara prosoape umede in fiecare seara.
-Nu te subestima, draga Stokely, e posibil sa avem mai multe in comun decat crezi...
Stokely ii arunca o privire sceptica iar Nigel continua:
-Acorda-mi in seara asta dupa ce iti termini treburile, cateva ore pe care sa le petrecem impreuna ca sa-ti demonstrez ca am dreptate.
Fara sa ezite prea mult, Stokely incuvinteaza cu o miscare din cap.

*

Oakley statea aplecat asupra mormantului Norei plangand in liniste. Inmormantarea fusese la fel de anosta si dezamagitoare ca toate celelalte, iar acum singura amintire a Norei era doar o piatra pe care erau scrijelite cateva cuvinte.
-A fost o persoana foarte norocoasa, spune Ibis, asezandu-se langa Oakley si privind catre cele 3 morminte.
-Pentru ca a murit inainte sa se dezlantuie haosul? Poate ai dreptate...
-Ma refeream la faptul ca te-a avut pe tine ca tata.
Oakley isi intoarce privirea spre ea zambind slab, privind-o cu compasiune:
-Stiu cat regreti faptul ca relatia ta cu Radella e asa... toxica.
-Regret ca nu am apucat sa mi tatuez jumatate din corp ca sa o ofensez si mai tare inainte de a intra in capcana asta mortala din care cel mai probabil nu vom mai iesi, ce simt fata de relatia noastra nu e regret, e tristete, sau cel putin era, mi-e teama ca acum e doar un gol.
-In ciuda a tot, Radella chiar tine la tine.
-Spui asta doar ca sa ma consolezi sau pentru ca acum 17 ani i-ai fost amant?
Ibis il intrerupe inainte sa poata spune ceva:
-Nu ma intelege gresit, nu te condamn, dar nici nu incerca sa-mi insulti inteligenta, pentru o femeie sanatoasa tun, mama avea cam des nevoie de doctor...
Oakley o priveste inmarmurit pentru cateva secunde, apoi izbucneste in ras, un ras puternic si contagios de parca n-ar fi stat deasupra cadavrului propriului copil.
-Dumnezeule, spune el, amintindu-si unde se afla, ce dracu se intampla cu mine.
-Stres, raspunde Ibis simplu, stiu ca e pripit, dar da-mi voie sa te invit la o ceasca de ceai, cred ca ai nevoie de  o pauza.
Oakley aproba ganditor si se ridica in picioare intinzandu-i mana.
-Si Ibis, spune el, gandindu-se la una dintre primele conversatii auzite in conac, mie chiar imi place parul tau albastru.

*

Valerie isi petrecuse intraga zi cu Benedict si Rigby incercand sa puna lucrurile cap la cap, dar nimic nu se lega, mai ales ca nimeni nu lua in calcul afirmatiile ei despre varcolaci, pe care pana si ea le considera absurde.
Dupa ore de discutii fara rezultat, Rigby ii propune sa faca o scurta plimbare impreuna, asa ca, cei doi se plimbau brat la brat pe coridoarele conacului.
-E o situatie data dracu rau de tot, spune Rigby cotind, indreptandu-se spre salon.
-Nici nu stiu ce ma inspaimanta mai tare, situatia in sine, sau faptul.
ca nu simt nimic in privinta mortii mele iminente.
-Valerie, n-o sa mori, spune Rigby privind trist spre ea, o trage de mana si se asaza amandoi pe canapea.
Valerie il mangaie pe obraz, zambind trist de asemenea. Rigby isi lipeste fruntea de a ei, asezandu-si mana pe cea a lui Valerie.
-Stai, spune ea pe un ton rece, cu o urma de soc.
-Ce?... dar inainte sa-si termine intrebarea, Valerie se indeparteaza spre masuta de cafea, de unde ridica o planta:
-Planta varcolacului, sopteste ea, iar in noapte rasuna un urlet puternic pe care nu-l mai auzise din prima seara petrecuta acolo.