psychopath×JJK×

1-Eunji's B.Day

.
.
.

(capitolul ăsta nu este atât de interesant este vorba doar despre cum scapa Soiy și Eunji din centru)

.

.
Stăteam în același pat alb.. Nimic interesant sincer. Stau în centrul ăsta de "psihopați" de când aveam 3 ani.
De ce am spus "psihopati"? Ei bine centrul ăsta este plin de oameni normali, la fel ca mine, coșmarurile ne-au adus aici...asta și pofta de a omorî pe cineva(nu în cazul tuturor).

Mă ridic din pat și picioarele mele ating gresia rece și albă, totul era alb, până când și hainele noastre erau albe. Tot ceea ce făceau era să "ne calmeze". Îmi întind mâna spre paharul cu apă rece, înainte să beau apa observ cum se schimbă ora din 5:59 în 6:00,la mulți ani mie.. Presupun. Aud un zgomot spre ușă, las paharul jos și mă îndrept spre clanta argintie de fier. Îmi pun mâna pe ea numai că aceasta se deschide brusc. Era una din colegele mele de camera, Kim Soiy, singura mea prietenă. Aceasta sare pe mine fericită și mă trântește pe gresia albă, limpede ca un cristal. Kim Soiy era o fată firavă, cu buzele roșii ca sângele. Pielea ei era exact ca a mea, albă ca varul dar cu niste semiluni în jurul ochilor. Părul era negru ca tăciunea și lung până în șolduri.Mă ridic de pe gresia rece ca un sloi și îmi întind mâna pentru a o ajuta pe Soiy.

- La mulți ani!Nu îmi vine să cred că ai 17 ani!
- Mersi mult*îi zâmbeam cu cel mai fals zâmbet posibil, eram fericită că o aveam pe ea, dar nici nu mai țin minte cum aratau părinți mei, nici măcar numele lor. 3 ani a fost o vârstă foarte fragedă sincer.Au vrut să renunțe la mine rapid fiindcă eram "diferită".Datorita visurilor mele fără explicații logice, datorita parului meu mov.. Și datorită nervilor mei. *
- Mergi și fă-ți un duș, am o surpriza pentru tine mai încolo!
*Ciudat,Soiy nu era genul ăla. Deobicei Arăta surprizele ei îndată ce făcea contact vizual cu persoana "vinovata"*
- Desigur, oricum nu am nimic mai bun de făcut.

Tot ceea ce făceam amândouă era să zâmbim fals, știam că locul ăsta ne dă false speranțe, dar încercam să rămânem cât mai des fericite.
Ies din camera mea aflându-mă pe coridoarele albe a le centrului. Cobor la parter și mă aflu în fața ușii de metal.O împing ușor și mă îndrept spre dușuri.Era o liniște totală datorită ceasului care indica 6:30,totusi se mai auzeau câteva țipete sau râsete.

Îmi dau roba albă jos și intru în prima cabină. Am pornit apa așteptând să devină fierbinte,zgomotul pe care lichidul îl făcea în timp ce se izbea de gresia rece fiind singurul zgomot ce deranja centrul. Las apa fierbinte să curgă ușor pe pieptul meu.
După 15-20 de minute în care m-am relaxat decid să mă întorc înapoi în camera mea. Era aproape 7 și lumea a început să se trezească, încă un motiv pentru a mă grăbi spre camera mea. Când intru Soiy era pe patul meu și se holba la mine,sincer nu o judecam, nu era nimic interesant aici.

- Deci, Soiy... Care era marea surpriză?
Aceasta nu a spus nimic, doar a ranjit și își înclina capul spre masă. Mă îndrept spre ea și văd că este un plic, deschid ușor plicul pentru a nu vedea camera de filmat ce e în el și văd că este o sumă de bani, una destul de mare. Îmi măresc ochii și mă uit spre Soiy, aceasta în schimb nu avea nici o reacție. Mă îndrept ușor spre pat unde se afla ea și ma așez. O îmbrățișam strâns în timp ce i-am șoptit"Soiy ce e asta?". Mă comportam cât de normal se poate deoarece camerele de filmat erau pornite 24/24.Mereu când vede ceva ciudat la noi sau o ieșire violenta ne punea într-o încăpere albă și ne lăsa zile întregi acolo, cu un consum foarte scăzut de apă și mâncare." Scăparea noastră și în același timp cadoul pentru ziua ta, la mulți ani Eunji!" rămăsesem blocată nu știam cum să reacționez. Soiy și-a așezat ușor mâna de umărul meu și a despărțit ușor îmbrățișarea, aceasta a început să zâmbească fals din cauza camerelor de filmat."Deci?" se uita atent la fiecare reacție pe care o aveam, la fiecare mișcare a buzelor. Am stat 2 minute blocată, în timpul acela mi se derulau imagini dure pe care le voiam dispărute.

Inspir adânc și dau aprobator din cap. Iau plicul discret și ieșim din camera mea. Știam amândouă ca era riscant să ne plimbăm pe holurile centrului, însă asta era singura posibilitate prin care putem sa comunicam.

- Care e planul?
- Nu exista nici un plan, doar evadam.
- Ai înnebunit? Camera mea este păzită 24/24, la fel și a ta.
- De asta m-am ocupat eu.. Eunji.. Tu o să mori.
- Stai, ce vrei sa spui?
- O să inscenam moartea amândurora.
- Soiy, am eu un plan mai bun, eu zic să nu ne complicăm așa.
- Ascult...
- Deci, tu o să faci doi oameni să se certe, fiind psihopati cel mai probabil lumea o sa creadă ca se vor omori reciproc. Eu în timpul acela o să merg jos și o să încerc să șterg tot ce este legat de noi.

Nu am mai stat pe gânduri și am pornit. Da... Știu... Totul pare extrem de ciudat și rapid, însă speranța de a evada era maximă.
M-am dus jos rapid și m-am ascuns într-un colt. În camera era doi oameni care stăteau și verificau fiecare colțișor al ecranului. La auzirea unor țipete aceștia ies și mă strecor ușor în încăpere. Șterg fiecare dovadă că am fost aici de la filmări la acte. Mă grăbesc rapid și caut actele mere și ale lui Soiy. A fost destul de ușor,eu eram singura față pe care o chema Min și Soiy era printre primele la categoria Kim. Ies rapid din încăpere și o aștept pe Soiy. După 5 minute apare și ea

- Ce ai făcut atât?
- Ți-am acordat mai mult timp, totuși nu mai e nici un paznic deci putem evada ușor acum!
- Soiy te-am întrebat ceva!
Aceasta deconectează toate camerele de filmat si oprește curentul.
- Hai să mergem!
Mă trage de mână și ieșim din centru. Eu țineam actele și ea plicul plin de bani.
- Bun, și acum ce facem?
.

.
.
.
.
.

Mda... Scuze dacă capitolul asta nu e interesant. Și also scuze dacă sunt greșeli, nu prea stăpânesc bine romana :')
Sper să vă placă totuși. ✨✨💕
Este 5am deci e posibil sa găsiți o tona de greșeli