Dornița [ Yaoi + 18 ]

Capitolul 12

Allan p.o.v

- am ajuns cât am putut de repede, ești bine?

Alerg spre el și îl iau strâns în brațe, era tăcut, prea tăcut, efectiv stătea în pat, în brațe la mine ca un ursuleț trist și abandonat

- ce s-a întâmplat cu tine? Ce ai pățit?
- cred că o fi vreo răceală, nu ai de ce să - ți faci griji

Chiar dacă zâmbește și încearcă să pretindă că totul este bine, îl cunosc și știu când minte iar de data asta sigur ascunde ceva

- păi, ai face bine să - ți revi cât mai repede, altfel nu are cine să se ocupe de aranjamentele pentru nuntă
- nuntă?
- mm...da, de obicei după partea cu cerutul în căsătorie urmează o nuntă, dar, dacă preferi să mai aștepți, înțeleg...
- Al...chiar vreau să facem asta, vreau să fiu cu totul al tău, vom avea nevoie de ceva timp pentru organizare
- o să ne gândim ce și cum după ce îți revi, îl sărut pe frunte și îi mângâi obrazul
- Al?
-da?
- vreau să dorm în brațe la tine

Nu a trebuit să mă roage prea mult, în câteva secunde am scăpat de haine rămânând în boxeri, m-am așezat lângă el în pat, și - a pus capul pe pieptul meu iar eu îl mângâiam și îmi treceam degetele ușor prin părul lui. Mi-am coborât mâna în jos, pe spatele lui, moment în care Flavio a început să tresară

-te doare ceva?
-nu, doar ține - mă în brațe...

Ceva s-a întâmplat cu el sigur, doar că nu îmi pot da seama ce iar el nu pare dornic să îmi spună.
După ce a adormit, am coborât în bucătărie să-i pregătesc ceva de mâncare, mă tot gândeam la ce poate să îmi ascundă Flavio, de obicei îmi spune tot ce îi trece prin minte și îmi cerere părerea aproape în orice iar brusc a pus un paravan între noi, unul de care nu mă lasă să trec. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât mă Îndepărtez de realitate, poate are nevoie doar de puțin timp, când se va simții pregătit, îmi va spune, nu-i stă în fire să ascundă lucruri.
Am aranjat frumos pe o tavă mâncarea pentru Flavio și mă îndrept spre dormitor pentru al servi pe ursulețul meu adorabil.

- ești treaz?
-de câteva minute, ce mi-ai pregătit bun?
- să vedem, pentru dumneavoastră majestate, am pregătit un meniu special, cu piept de pui, salată și sos gorgonzola iar la desert clătite cu ciocolată
- primesc desertul prima dată?
-nu, nu, trebuie să mănânci și mâncare, mai ales că nu te simți prea bine

Se comporta ca un copil mic uneori, când e vorba de ceva dulce nu mă refuză niciodată, dar la mâncare parcă trebuie făcută muncă de convingere de fiecare data.

A doua zi

- haideee, o să ne prindă bine ieșirea asta
-nu mă simt prea bine All
- ai de ales, fie vi cu mine la picnic și stai la aer curat sub razele soarelui, fie te duc la medic și vedem ce ai pentru că eu nu văd semne de răceală și știu cum faci tu când răcești
-ok... Picnic să fie

Eram în mașină cu Flavio, tot drumul a fost tăcut, înainte era atât de entuziasmat când urma să ieșim amândoi, acum e total absent

- ce te deranjează?
-hm?
- te văd, ești total distras, la ce te gândești?
-la nimic...
-pe bune, ști, am ajuns să ne cunoaștem destul de bine unul pe altul și în momentul ăsta ceva te deranjează mai mult ca sigur iar eu chiar vreau să știu ce
-nimic All, sunt doar puțin obosit, atâta tot
-ursuleț, zâmbetul acela fals, nu ține cu mine, îți las timp până ajungem la locul stabilit, mă aștept apoi să - mi spui ce e cu tine

Am ajuns în scurt timp lângă o pădure, am luat fiecare un rucsac cu lucrurile necesare și am început să înaintăm până am ajuns la un loc parcă desprins din basme, locul era cuprins de lumină difuză, înconjurat de copaci și verdeață, în apropierea lui aflându-se un izvor

-cred că rămâne aici, ce părere ai?
-e minunat!

Am întins pătura pentru picnic și am așezat rucsacurile jos, m-am întins pe pătură și l-am tras pe Flavio peste mine

- te ascut
-asculți ce?
-ce te deranjează?

S-a ridicat pe coturi, fața lui fiind la câțiva centimetri de a mea, s-a apropiat ușor și a început să mă sărute apăsat și pofticios, mi-am așezat mâinile pe mijlocul lui și i-am răspuns sărutul, limba mea dansa de încântare de fiecare dată când o întâlnea pe a lui, l-am mușcat ușor de buză și am continuat prin ai săruta gâtul, mâinile lui se plimbau pe abdomenul meu, mi-a dat jos tricoul apoi atenția lui s-a îndreptat spre cureaua pantalonilor, cu puțin efort a scăpat și de pantaloni, îl priveam curios.
După ce a scăpat și de ultima piesă de vestimentație pe care o aveam, s-a ridicat și a început să se dezbrace, se uită la mine preț de câteva secunde apoi îmi zâmbește și merge spre izvor, se aruncă în apă și începe să râdă

-ai de gând să stai acolo toată ziua sau vi și tu?

M-am alăturat lui și am început să ne comportăm ca doi copii care abia descoperiseră apa, după ceva timp de joacă l-am tras spre mine dorind să îi simt iar buzele dulci, adoram așa mult sărutul lui, era atât de intens, de dorinc, i-am strâns una din fese moment în care m-am trezit împins cu toată forța lui, m-a desprins de el, îl priveam puțin șocat, nu m-a mai respins înainte, cel puțin nu așa.