Un oftat lung s-a lăsat auzit și Jin a mai pus un lemn pe foc, Jungkook parea destul de afectat de ploaia de afara și de atmosfera.
— Hai aici, i-a zâmbit bărbatul lăsându-și cartea pe măsuța din fata canapelei. Gguk cu tine vorbesc, l-a atenționat bărbatul și băiatul a oftat lung și s-a asezat turceste in fata canapelei. Pune capul aici.
— Când o sa vina?
Jin s-a încruntat ușor și a pus pătura pe băiat, și lui ii era dor de Namjoon și, știa ca băiatul resimțea lipsa lui Yoongi.
— Nu știu, a recunoscut bărbatul.
— Pot sa te inteb ceva? Și-a ridicat băiatul privirea spre cel mai mare și acesta a aprobat ușor din cap, era conștient ca băiatul avea multe întrebări pe care le suprima in mintea sa.
— De ce este fratele tău mai mic la Scaun și nu tu? Regula nu spune ca primul născut de sex masculin este Moștenitor?
— Unde sunt reguli pot fi și excepții, Gguk, a soptit ciufulindu-i parul. O sa-ti povestesc, a zâmbit bărbatul și băiatul și-a lăsat capul pe genunchii săi inchizandu-și ochii. Tatăl nostru, Regele a murit imediat după nașterea fratelui meu și, mama noastră a fost nevoită sa urce pe tron, a explicat și băiatul a aprobat. Parintii noștri au încercat de-a lungul anilor sa ofere locuitorilor un trăit cât mai bun și fără lipsuri, și-au dorit sa creeze o comunitate in care comunicare dintre Curte și locuitori sa fie temelie, lucrurile au luat o întorsătura nefavorabila câțiva ani mai târziu când a avut loc Marea Seceta și Cutremurul de anul următor, ai învățat despre perioada asta la scoala?
— Nu am mers la scoala, a soptit și Jin și-a notat undeva sa-l învețe pe băiat sa citească.
— Seceta a avut loc in perioada in care tu te-ai născut și cutremurul doi ani mai târziu. Familia noastră se afla la Curte de mulți ani, locuitorii au fost foarte dezamăgiți pentru ca părinții mei au impus reguli, restricții și au limitat hrana din dorința de a nu rămâne nimeni flamand, au raționalizat totul și oamenii s-au revoltat. Mama a reușit cumva sa-i înduplece apelând la ajutorul vecinilor, știi cum se spune, o minune nu durează mai mult de șapte zile, a ras trist jucându-se cu parul sau. La noi, minunea a durat șapte ani. In schimbul ajutorului din perioada secetei și a cutremurului, mama a fost nevoită sa ofere sprijin vecinilor și eu am rămas la Curte, pe atunci aveam nouăsprezece ani și ma pregăteam de încoronare, a oftat incluzându-și ochii și rememorând momentul in care locuitorii au atacat in miez de noapte Castelul și Războiul s-a mutat in Regat. Fratele meu avea doisprezece ani, a oftat. Intr-o noapte, locuitorii au atacat in miez in noapte, vremea era la fel ca acum, a constat trist. Soldații noștri au ajuns a doua zi in jurul prânzului, mulți locuitorii au fost uciși atunci pentru ca și-au protejat semenii de furia nejustificata a celor care s-au revoltat.
— Nu trebuie sa vorbești despre asta dacă te afectează, a soptit cel mic ștergându-i lacrimile si îmbrățișându-l.
— Mama a fost ucisă, a suspinat bărbatul. N-Nu am putut sa o salvez, a continuat printre suspine. Am încercat, a soptit și, și nu am reușit!
Cu mâinile tremurând bărbatul și-a ridicat bluza descoperind o cicatrice care pornea se sub pectoralul drept pana lângă șira spinării, o cicatrice peste care Jungkook și-a trecut timid degetele.
— Îmi pare rău, a murmurat.
— Nebunia a luat sfârșit trei zile mai tarziu, a oftat lăsându-și bluza in jos. Fratele meu avea atunci cinsprezece ani și obligat de împrejurările fost numit Rege imediat după înmormântarea mamei pentru ca eu nu ma puteam mișca deloc.
— El a fost excepția, a constat Jungkook șoptind și Jin l-a ridicat in brațe cu tot cu pătura.
— Vrei sa rămân cu tine? L-a întrebat blând înainte după ce i-a sărutat fruntea și băiatul a aprobat ușor din cap.
Yoongi și Namjoon călăreau prin ploaie, un anume Rege avea nevoie de un somn lung lângă un anume copil.
